La începutul acestui an, împreună cu colegii mei, am realizat un studiu de piaţă în rândul companiilor din Iaşi. Scopul studiului a fost să analizăm modul în care companiile ieşene înţeleg să facă management. Una dintre surprizele studiului a fost să descoperim că aproximativ jumătate din top şi middle managerii din companiile intervievate nu aveau nicio pregătire formală sau informală în domeniul managementului. Pentru aceste companii experienţa de business şi nişte abilităţi native erau suficiente pentru că o persoană să ocupe o poziţie managerială de top.

Rezultatele studiului mi-au adus aminte de una din întrebările constante despre rolul managementului în cadrul unei organizaţii. Am încercat să răspund la această întrebare în diferite moduri însă cred că e edificator să prezint comparativ ceea ce un manager profesionist poate face faţă de un manager neinstruit.

Încă de la început vreau să subliniez faptul că diferenţa cea mai mare între un manager instruit şi unul care face management “de bun simţ” nu este dată de valoarea cantitativă a rezultatelor obţinute. Ambii pot obţine rezultate remarcabile în diferite situaţii şi contexte. Diferenţa constă în modul în care aceste rezultate sunt obţinute şi în probabilitatea obţinerii lor şi în viitor având în vedere situaţii şi contexte diferite faţă de cea actuală.

Un manager neinstruit poate obţine rezultate din expertiză într-o anumită industrie, din experienţă sau din nişte abilităţi deosebite pe care le-a dobândit. Problema este că, de fiecare dată, se va baza pe experienţele acumulate sau pe abilităţile dobândite şi va putea aborda doar acele problematici care sunt compatibile cu aceste experienţe şi abilităţi. Cum gradul de schimbare în economia actuală creşte exponenţial iar situaţiile cu care se poate confrunta un manager sunt din ce în ce mai diverse este doar o chestiune de timp până