În emoţia manifestaţiilor din ianuarie, mai toată lumea spunea cu gravitate: aşa nu se mai poate, ne trebuie o altfel de politică!
Erau invocate practicile revoltătoare şi nevoia de responsabilitate. Ai fi jurat că proastele obiceiuri vor deveni o amintire, că niciun politician nu-şi va mai permite să sfideze bunul-simţ şi raţiunea, că partidele vor abandona atitudinea de gaşcă, de şleahtă, de famiglie mafiotă. Naivi ca întotdeauna, am crezut că răul va fi alungat ca un vis urât. Cumplită eroare!
L-am auzit pe deputatul Eugen Nicolicea (traseist de la PSD la UNPR) emiţând două enormităţi: 1. trebuie lustraţi „toţi procurorii ceauşişti" (cei care au practicat această meserie, chiar şi o singură zi, înainte de 22 decembrie 1989); 2. legile anticorupţie ale lui Adrian Năstase erau mai drastice decât cele ale Monicăi Macovei.
Un alt deputat, Gelu Vişan (PDL), se străduia să explice două nerozii: 1. cei mai descurcăreţi dintre revoluţionari (aceia care „şi-au tras" certificat de revoluţionar) trebuie plătiţi toată viaţa de către ceilalţi români, inclusiv de către revoluţionarii fără certificat; 2. alianţa PDL cu Gigi Becali, pentru alegerile din Capitală, este o mutare bună a Elenei Udrea. Cu asemenea gândiri filosofice, nu e de mirare că revoluţionarul-escroc George Costin (actualmente, puşcăriaş) a făcut carieră în PDL. De ce n-ar face, măcar prin alianţă, şi birjarul de la Steaua?!
Pe partea cealaltă, deputatul PSD Viorel Hrebenciuc nu renunţă nici mort la tradiţionalele sale combinaţii murdare, graţie cărora a căpătat şi influenţă politică, şi avere. Pentru ultima achiziţie - o vilă impresionantă în centrul Capitalei - a apelat inclusiv la celebra reţea infracţională Cătălin Voicu (senator PSD) - Florin Costiniu (fost judecător la Curtea Supremă).
Şi a venit ziua de ieri - ce mai jale, ce mai plânset!... Roberta Anastase a anunţat, numărâ