Organizatorii Bacalaureatului se lauda, an de an, ca editia in care ei sunt organizatori este perfecta. Ca s-au luat toate masurile sa nu se copieze. Sa nu se stranga bani de protocol.
Exista insa un moment cand toate autolaudele si toata potemkiniada se prabusesc. Momentul publicarii rezultatelor.
In ultimii ani rezultatele au aratat diferente enorme intre judetele "fruntase" si cele codase. Fruntase la ce? La copiat?
Cand e vorba de zeci de mii de elevi statistica matematica spune ca rezultatele trebuie sa se aseze pe curba lui Gauss. Adica, circa 10% sa ia media generala peste 9, majoritatea in plaja 6-8, iar tot cam 10% intre 5-6. La fel cu procentele de promovare pe judete.
Iata procente de promovare exemplificative din anul trecut:
Mehedinti: 98,19%
Constanta: 94,99%
Hunedoara: 94,5%
Suceava: de 93,87%
La polul opus se afla Galati cu 59,8%.
Daca le punem pe o curba, ne speriem. Numai a curba lui Gauss nu aduce. Eventual a camila, cu doua sau trei cocoase!
Trecand peste faptul ca elevii de la Dunare au o hrana mai bogata in fosfor si ar fi trebui sa fie mai inteligenti, o diferenta de 40 de puncte procentuale intre primul si ultimul judet arata doar un singur lucru: in unele judete care inregistreaza an de an procente foarte mari exista o "cultura" a fraudei, aceeasi oameni fac an de an cam aceleasi lucruri, conduc aceleasi comisii de supraveghere sau de corectare, lucreaza aproximativ cu aceiasi profesori corectori sau supraveghetori. Partitura este cunscuta la perfectie.
Cat este coruptie?
Cert este ca in multe scoli se strang bani de catre Comitetele de Parinti, in cel mai fericit caz, chipurile pentru protocol, cafea, apa, sucuri, fructe, uneori mici gustari.
Daca s-ar opri aici ar fi o chestiune de civilitate.