"Maşinăria" Chris Froome a strivit ediţia centenară a Turului Franţei, dar în spatele "bestiei" de 28 de ani este o poveste emoţionantă "Nu am fost puşi niciodată puşi sub presiune". O spune directorul sportiv al echipei Sky, David Brailsford, omul care a ghidat spre victorie ultimii doi cîştigători de Tur al Franţei. Şi are dreptate. Cel mai bun elev al său, Chris Froome, a dominat competiţia din Hexagon cu priceperea şi autoritatea unor campioni de talia lui Jacques Anquetil sau Bernard Hinault, iar după 21 de zile de travaliu şi un an de incertitudine a venit, în sfîrşit, clipa să deschidă şampania.
Îmbrăcat în tunica neagră a celor de la Sky, subţire şi senin precum un Clark Kent care nu trebuie niciodată să îşi dea jos ochelarii, Chris Froome pare conştient că tricoul galben este un accesoriu binemeritat după o viaţă de sacrificiu. Însă povestea celui mai bun ciclist din Turul Franţei nu a început acum, cînd miile de fani de peste Canalul Mînecii au inundat cu entuziasm bulevardul Champs-Élysées şi au curăţat restaurantele de fish and chips, ci în urmă cu 17 ani, la 40 de kilometri de Nairobi, capitala Kenyei, cînd o mamă nu se lăsa intimidată de teribila ploaie tropicală şi era decisă să-şi înveţe copilul să meargă pe bicicletă.
450.000 de euro încasează Chris Froome, cîștigătorul Turului Franței
"A învăţat Swahili şi Kikuyu, dar cel mai bine vorbea limba bicicletei"
Avea 12 ani, obraji de porţelan şi o timiditate înnăscută cînd a trecut pragul clubului Safari Simbaz, ascuns în spatele mamei sale Jane. A fost preluat de David Kinjah, cel mai talentat ciclist din istoria Kenyei, un tip cu zîmbet şi alură de Bob Marley, care a sesizat imediat că băieţelul alb are încăpăţînarea şi neastîmpărul necesare pentru a supravieţui pe două roţi. Chris avea o bicicletă la care abia ajungea la pedale, împrumutată de la un prof