S-a plimbat prin toate ţările lumii. Mai puţin în China, "am refuzat să mă duc, le povestesc acum băieţilor, pentru că eram foarte tare anticomunist”. Cel mai bine primit a fost în Israel, datorită celui de-al doilea prenume, crede el, însă lui cel mai mult i-a plăcut în America. Se simţea liber, mergea oriunde fără să-l întrebe nimeni nimic. După ce s-a întors în ţară, prin decembrie 2001, a fost chemat să dea răspunsuri celor de la DNA. "Mai întrebaţi-mă”, mă îmbie el. "Nu mai am ce”. "Păi, n-am cu cine să vorbesc aici”, recunoaşte, sincer, fostul ministru. "Aţi venit dumneavoastră acuma să vorbesc şi nu vreţi să vorbesc...”.
Stăm la poveşti de două ore în vorbitorul de la Penitenciarul Gherla. O sală mare, cu pereţii îmbrăcaţi în faianţă şi plină de mese rotunde şi roşi, prevăzute cu plăci de lemn prinse sub tăblia de plastic. Pentru a împiedica strecurarea de bileţele sau de cartele de telefon, "palmate” pe sub masă. Adus din celulă, Ioan Avram Mureşan a venit la întâlnire elegant, în cămaşă, cu un veston pe deasupra. Glumeşte, râde mult, vrea să pară relaxat. "Mai întrebaţi-mă!”.
Mandatul de aducere
Procesul lui a durat aproape 9 ani. Spune că niciodată nu s-a gândit că va ajunge la închisoare. În ultimul an i-a încolţit, aşa, o bănuială în suflet, dar bagajul şi l-a făcut în ultima zi. Cu poliţiştii în casă. La 28 mai 2012, ÎCCJ l-a condamnat pe fostul ministrul al Agriculturii la 7 ani de închisoare, pentru deturnare de fonduri şi abuz în serviciu. "Era lunea”, povesteşte el. "Eu stau undeva, în afara oraşului. Cobor în oraş de la mine 11 km, să fac cumpărături, să-mi iau medicamente. Şi era înainte de ora 9:00, încep să sune telefoanele de la Bucureşti. Telefoane de la ziarişti, «domnule Mureşan, aţi aflat ce s-a întâmplat?». Zic «nu, n-am aflat nimica. Staţi puţin, să vorbesc cu avocatul meu, că nu m-a anunţat nimeni nimic». Îl sun pe dl.
