Galeria Cuhnia din cadrul Palatelor Brâncoveneşti-Mogoşoaia găzduieşte pînă pe 30 noiembrie 2013 expoziţia retrospectivă de sculptură a artistului Dinu Câmpeanu, intitulată Cuşma lui Câmpan. Avem de-a face cu unul dintre acele evenimente plastice fericite, pe care le vom păstra în suflet, ca privitori, mult timp după încheierea acestora şi la care ne vom raporta mereu în judecăţile de valoare ulterioare. Ceea ce surprinde încă de la prima lectură a regalului volumetric găzduit de Cuhnie este armonia părţilor atît în relaţie cu propriile legi de compoziţie, cît şi cu incinta. Lucrările par a fi fost gîndite şi realizate special pentru locul în care sînt expuse. Nu este nimic în plus şi nimic în minus din punctul de vedere al expandării sculpturilor în spaţiu. Simţul proporţiilor şi al raporturilor dintre plin şi gol recomandă modul organic de judecare a finitului de către artist. Lucrările sale sînt centrifugale, invitînd privitorul să caute punctul imaginar în care se concentrează întreaga lor forţă. Mai degrabă acestea captează energia din exterior, doar acea energie care se poate dispersa fără a se divide, decît să pună aerul din jur în vibraţie. Rezultatul este nonagresivitatea unor artefacte care nu ocolesc unghiurile ori liniile drepte.

Motivul fertilităţii a fost preluat şi dezvoltat de artist într-un mod deloc redundant, prin totala eludare a facilului, ca formă sau interpretare. Lemnul şi bronzul trăiesc într-o simbioză totală, fiecare dintre cele două materiale reprezentînd o extensie a celuilalt. Structuri în retrageri progresive dau naştere unor forme seducătoare ce inspiră încredere, în condiţiile în care nu îşi au un corespondent bine definit în lumea reală. Faptul se datorează modului în care partea este pusă în slujba întregului.

Ochiul şi mintea noastră recunosc elementele matriciale ale compoziţiilor, împrumutate de la o