O marturisire socanta a unui fost sef de banca, in prezent autorul unei carti pe care o semneaza anonim, «Cresus» si in care povesteste despre falimentul Lehman, despre crahul bancar recent, despre ceea ce e dincolo de secretul bancar sau despre «practicile mafiote» ale bancherilor. Extrase.
Tuturor celor care mai au incredere in banca lor. Asa incepe «Confesiunile unui bancher toxic», publicata la Editura Fayard (17,90 euro). Plina de marturisiri socante, cartea ofera un recital halucinant din interiorul sferelor inalte ale finantelor mondiale.
Despre el, Cresus spune doar ca este un “parazit al inaltelor finante” si ca a condus una dintre cele mai mari banci franceze. Mai spune ca a iesit din business de cinci luni, dupa ce a facut cateva milioane bune de euro, dar infinit mai putine decat au facut altii.
«Am facut sa dispara acele credite cu risc ridicat, amestecandu`le cu creante de buna calitate pe care le`am vandut, disipand riscul nostru si curatindu`ne astfel bilanturile. Marjele cu care lucram la credite au crescut, ajungand la 21%. Creditele de consum, cele cu dobanzi variabile sau descoperitul de cont erau incredibil de rentabile, in ciuda declaratiilor noastre oficiale. La cele imobiliare, marja era de 16%. Mai mult, desi alte divizii lucrau in pierdere, partea de retail inflorea. Am facut sa explodeze spezele bancare pe care le incasam (in original “on avait réussi à faire exploser les frais bancaires: virements, chèques de banque, retraits, ouvertures de comptes, remises de cartes de crédits, consultations de comptes sur le net ») ca si cand asta era un lucru normal. De ce nu eram prinsi? Pentru ca amicii din Finante nu ne deranjau, ca sa ma exprim elegant. De ce nu se prindeau nici cei din media? Pentru ca nu puneau intrebari care sa ne surprinda si pe urma, media nu traieste din publicitate?”, povesteste Cresus. @N
