POSTELNICU: "Având în vedere cât de mult ne place să ne ia restul lumii în seamă, prezenţa atâtor demnitari străini la Bucureşti este mană cerească pentru orgoliul românesc."

Numai faptul că s-au deranjat să vină în România ne face să ne simţim mai bine. Dacă vreo doi-trei dintre ei vor şi declara că le-a plăcut, riscăm să devenim insuportabil de fuduli deoarece preţuim părerile politicienilor străini cu aceeaşi ardoare excesivă cu care îi dispreţuim pe cei locali. Din aceste motive, trebuie analizate mai cu atenţie trofeele colecţiei de lideri politici adunaţi în capitala românească în această săptămână. Este necesară o privire mai atentă, dincolo de coloane oficiale, avioane strălucitoare şi anturaje imense pentru a vedea cine ne sunt oaspeţii şi dacă chiar merită să fim atât de emoţionaţi în prezenţa lor.

George „Raţă şchioapă“ Bush- în dicţionarul politic american, lame duck (în româneşte „raţă şchioapă“) este un preşedinte la final de mandat de care nimeni nu mai are nevoie. Cu o jenantă cotă în sondaje şi evitat până şi de candidatul republican la Casa Albă, dl Bush e personificarea perfectă a conceptului. Actuala sa excursie în Europa este zeflemisită de mass-media americană drept o încercare disperată de a-şi construi o moştenire istorică, după eşecul colosal din Irak.

Nicolas „Bling-Bling“ Sarkozy- s-a ales cu o poreclă ce denotă un kitsch de manelist graţie reuşitei de a-şi etala viaţa amoroasă la vederea publicului. Sarko a cucerit un fotomodel, dar pare să-i fi pierdut pe francezi fiindcă le-a făcut praf speranţele de reformă şi schimbare. La aproape un an de la victoria electorală, unicul său trofeu este nevasta.

Gordon „Fără Mandat“ Brown- şi-a făcut praf reputaţia de bun manager al economiei graţie unui mare faliment bancar, primul din Marea Britanie într-o generaţie. Ajuns la cârmă fără a trece de te