„Dacă gîndul corupe limbajul, atunci şi limbajul poate corupe gîndirea.“ George Orwell Majoritatea covîrşitoare a cercetătorilor din Occident sînt de acord că teoria evoluţiei este o explicaţie validă a evoluţiei speciilor, dincolo de orice dubii. O plasează alături de concepte precum forma (aproape) sferică a Pămîntului, rotaţia sa în jurul Soarelui şi compoziţia moleculară a materiei. În alte cuvinte, realitatea evoluţiei e un fapt. Situaţia e diametral opusă în rîndul opiniei publice. Cîtă vreme mass-media şi oamenii de rînd vor continua să caricaturizeze evoluţia drept „teoria care spune că omul se trage din maimuţă“ şi o vor pune în mod fals în antiteză cu credinţa că „omul a fost creat de Dumnezeu“, ei se vor exclude singuri din tărîmul înţelegerii, atît din punct de vedere ştiinţific, cît şi teologic. „Uneori, prima datorie a oamenilor inteligenţi este să reafirme ceea ce este evident.“ George Orwell Principala prejudecată împotriva acceptării teoriei evoluţiei este acel sentiment de infatuare care îi face pe oameni să se simtă ofensaţi la gîndul că ei ar putea avea ceva în comun cu nişte creaturi din regnul animal. Este o obiecţie falsă şi irelevantă, fiindcă omul nu doar că a evoluat dintr-o maimuţă, ci el este încă o maimuţă. Asta n-o spune Darwin sau evoluţia, ci este un fapt al biologiei. Omul este un animal prin definiţie; e un mamifer fiindcă are sînge cald şi naşte urmaşi vii, pe care îi hrăneşte cu lapte. Cel care a recunoscut prima dată că oamenii sînt primate a fost Carl Linnaeus, un cercetător creaţionist care a trăit în secolul al XVIII-lea. Acestea fiind spuse, iată ce aud evoluţioniştii cînd ascultă retorica negaţionistă: „Teoria copilăriei, cunoscută şi sub numele de «originea din copii», este o minciună îngrozitoare. Cum poate orice om care gîndeşte să presupună că toţi oamenii au fost odată bebeluşi?“ „Nu există nici o cale posibi