Frenezia concertului sus-numitei Louise Veronica Ciccone am simtit-o inca de pe drumul spre concert: la Aviatorilor abia am incaput cu restul de calatori in sardelaria numita metrou, la doua vagoane distanta de prietena mea.
Ce usurare la Unirii ca puteam respira... Si chiar aer. La concert dam sa intram sa ajungem la gazonul B. Ne punem la o coada facut neaparat in zig-zag ca sa mearga oamenii cat mai mult pana sa o vada pe diva kabalista. Prietena trece cu bileltele, eu raman neajutorat la o poarta unde un mahar ma trage de ghiozdanul din spate si-mi ordona sa deschid ca sa dea cu ochiometrul. In sfarsit, ies din ghearele bestiei cu gandul tinta la bere.
IA JETONU' NENE
Dar nu nu nu... Ca sa bei ceva trebuie sa stai la doua cozi ca un occidental ce esti, racti-ai dreacu de platitori ! Deci, intai stai la coada la care cumperi niste cartoane galbene numite jetoane de la niste cutii galbene unde trona numele Raiffeisen. Dupa care te pui la coada pentru bere, sau suc sau chipsuri sau floricele de porumb, si daca esti cuminte ajungi in 15 minute. Cand intr-un final, scap cu doua beri, un suc si porumbul aferent, trebuie s-o dai cotita ca sa ajungi in zona de vizionare a concertului.
Treci pe langa mama fitelor madonniene, un cort mare si rosu cu sigla Vodafone cu handralai la poarta unde vedetismele autohtone se relaxeaza la un pahar de apa plata cu aburi reci, dar cum altfel, in privirea a 70.000 de muritori. Care n-aveau acces nici macar la WC-urile private. Ca deh, dai un ban dar stii ca te vede o tara-ntreaga si nu se cade sa te caci la acelasi WC unde pulimea sta 10 minute la coada si se calca pe picioare 40 de oameni concomitent, care mai de care plin de nevoi.
ATMOSFERA MARTIANA, MADONNA VENUSIANA
Poate din cauza calcatului asta in picioare s-a format norul imens de praf rosu care putea sa se vada din Luna.
