Scriam într-un editorial recent că economia poate să crească atunci când se acumulează mai multă valoare adăugată, dar şi când PIB-ul nominal se ajustează cu un indice de preţ (un deflator) mai redus. Iar atunci când economia subterană se măreşte, pentru că tot mai mulţi consumatori se feresc din calea impozitelor, deflatorul se micşorează pentru că e mai puţin încărcat cu taxe. Deci, practic, economia din România creşte pe seama scăderii colectării la buget. Din păcate însă, atunci când se strâng mai puţine taxe, nu se plătesc datoriile către furnizori şi vine FMI să-i spună Guvernului să reducă arieratele.

Dar chiar aşa: Dacă România realizează privatizările cerute de FMI, însă nu-şi micşorează semnificativ arieratele, va încheia o nouă înţelegere cu Fondul? Probabil că da. Arieratele sunt o formă de deficit bugetar. Adică, Executivul spune că reduce deficitul, dar îl ascunde în bilanţul unor companii pe care apoi le privatizează. Fireşte că e o strategie urâtă, dar, după privatizare, arieratele dispar, aşa cum cere FMI.

Să revenim acum la creşterea economică pentru că şi aici există controverse. Pe când noi înregistram o creştere de 1,3%, economia germană scădea cu 0,3%. Cu alte cuvinte, deşi, până de curând, a fost rău în România, acum e bine. Ceea ce semnalează că Germania poate învăţa de la noi cum să-şi administreze economia pentru a creşte. Iar cu această ocazie ar trebui chestionaţi analiştii dacă factorii exogeni mai influenţează secvenţa economică.

E limpede că nemţii merită să fie ajutaţi de români când trec printr-un moment greu. Singurul lucru de neînţeles e dacă o ducem atât de bine, de ce le cerem bani, şi nu le dăm noi?

Alte întrebări pe care le-am adresat analiştilor, dar care au fost pur şi simplu ignorate sunt următoarele:

1. În situaţia în care inflaţia la consumator urmează să scadă potrivit