O tradiţie românească de secole este pe punctul să dispară. În urmă cu sute de ani, îndeletnicirea de bază a localnicilor din comuna prahoveană Gorgota era olăritul.
Meşteşugul făuririi vaselor de lut s-a transmis din generaţie în generaţie. Pe parcursul ultimilor ani însă, olăritul nu i-a mai interesat pe tinerii din comună. Aşa că acum mai sunt în toată localitatea, doar 3 olari.
Doi dintre ei sunt octogenari, iar ultimul olar care ar mai putea transmite meseria altora, este Dumitru Gheorghe, sau nea Titel cum îl ştiu localnicii.
48 de ani la roata de olarit
Nea Titel are 55 de ani şi este considerat ultimul olar din Gorgota. Meşterul îşi aminteşte că primul contact cu roata de olarit l-a avut pe la şase ani.
De atunci nu a fost zi în care olarul să nu potrivească lutul în mâini pentru ca apoi să modeleze străchini, oale, ghivece sau vaze. Din olărit s-a întreţinut până acum toată familia lui.
"M-am căsătorit de tânăr, iar soţia mea venea tot dintr-o familie de olari. Mi-a fost de mare ajutor. Eu lucram vasele la roată şi ea le înflorea, le smălţuia. Muncă multă, dar ne-a plăcut, şi asta am făcut amîndoi toată viaţa. Aşa ne-am ţinut copiii în facultate", îşi aminteşte Dumitru Gheorghe.
Olarul are doi copii, de care este foarte mândru. Băiatul a terminat facultatea de aeronave, iar fata pe cea de chimie industrială. Mâhnirea lui nea Titel este că nici unul din copii nu a prins drag de olărit.
"M-au ajutat, la pictat vasele, la încărcat cuptorul, la adus lut de la râu. Dar nici fata şi nici băiatul nu au vrut să înveţe să lucreze la roată. Îmi pare rău că se pierde tradiţia familiei mele aşa, de fapt tradiţia întregii comune. Odată cu mine va muri şi olăritul în zona asta", a mărturisit cu amărăciune nea Titel.
Vocea pămîntului învârtit pe roată
Ca meşteşugul vechi de secole să nu dispară de tot, ultimul olar