La Institutul Naţional de Statistică totul e foarte exact, ca sensul vorbelor, care curg, măsurate la micron, de pe buzele statisticienilor. Eşti corectat la fiecare cuvînt pe care îl spui: coşul zilnic nu e coşul zilnic, este coşul minim zilnic, iar o persoană fără serviciu nu este neapărat un şomer. Vorbind cu ei, cei care sînt obişnuiţi să împrăştie marja de eroare aburind de obicei în jurul conversaţiilor oamenilor obişnuiţi, poţi să vezi ce fiinţă imprecisă eşti.

Pe culoar mă aşteaptă consilierul Nicolae Gîrceag, un domn trecut de a doua tinereţe, la costum şi maniere impecabile. Mă simt deja în alt timp: "Gîrceag. Mă bucur să vă cunosc, domnişoară. Haideţi înainte de toate la mine în birou să vă fac comodă. Apoi o să vă introduc la doamna preşedinte. După ce terminaţi, treceţi din nou pe la mine." La el în birou mă ajută să mă dezbrac de geacă, îndatoritor, făcîndu-mă să mă simt la fel de recunoscătoare că am scăpat de ea, ca şi cînd m-ar fi ajutat să scap de un rucsac de 20 de kilograme. Începe: "Din discuţia pe care am avut-o la telefon mi-am dat seama că nu aveţi cunoştinţe de economie sau de statistică. De aceea este bine să facem o schemă a întrebărilor pe care i le veţi pune doamnei preşedinte." Îmi spune ce m-ar interesa de fapt pe mine să întreb. "Prima întrebare pe care ar trebui să o puneţi este: Care sînt obiectivele prioritare ale INS în domeniile economic şi social?" Şi aşterne întrebarea, pe o coală de hîrtie, clar, egal şi cu economic şi social, scrise dedesubt, cu liniuţă. "În al doilea rînd: La ce folosesc informaţiile statistice în domeniul social?" Pictează întrebarea pe coală. Iar a treia, despre metodele folosite în cercetarea statistică, scapă posterităţii foii. Abia apoi, după ce am fost purificată prin filtrul preciziei de gîndurile inexacte cu care am venit din lumea de afară, sînt condusă în biroul preşedintelui. "Mă bucur