E secetă mare, sunt bani puţini, iar bătrânii, majoritari în sat, nu mai au puterea să vadă de bivoliţe.
Ştefana Radu ajunse la 76 de ani să vadă ce nu credea să se întâmple vreodată, să dispară unul câte unul bivolii din Palilula. Ar fi jurat acum un an că n-ar putea să-şi vândă bivoliţa, dar au lăsat-o puterile şi n-a mai avut încotro.
„Când eram tineri era altă treabă. De la 26 de ani cresc gale (bivoliţe). E oţâră greu să le-ngrijeşti, că nu se lasă la fiecine la muls. Acu e vai de lume, se-mpuţinează mereu. Bătrânii ca noi nu mai sunt în putere să le facă faţă, iar tinerii, nu vreau să zic de rău, nu vor să ştie ei de vite“, povesteşte tanti Ştefana. A dat-o pe Joiana, dar fără laptele şi brânza de bivoliţă nu stă. Le cumpără de la o familie vecină de mahala, una din puţinele care încă se mai îndeletnicesc cu creşterea acestor animale, şi are noroc că e de prin părţile locului că altfel greu i-ar veni rândul, în special la lapte, pentru că le place şi orăşenilor, unii sunt abonaţi de ani buni, şi de când animalele sunt din ce în ce mai puţine, nici produsele nu mai sunt pe săturate.
Click pe POZE pentru galerie foto
Cu totul, spune tanti Ştefana, mai sunt 24 de bivoli la Palilula, şi îşi aminteşte că turmele aveau la începutul anilor ‘90 aproape 140 de capete. Primarul comunei Bucovăţ, de care aparţine Palilula, pune şi pe seama veniturilor mici ale oamenilor renunţarea la bivoli. „Lumea nu mai are bani, ăsta-i adevărul. Şi a mai fost şi seceta asta. Cum să se descurce cu bivolii, n-au cum“, a spus edilul Vasile Constantin.
Iaurtul ca brânza
Greu îţi stăpâneşti pofta când bătrâna spune cât de grasă, albă, gustoasă e brânza de bivoliţă, ce dulce este laptele şi cum tai iaurtul cu cuţitul, de consistent ce e. „Se făcea felii iaurtul meu. Nu mai pridideam cu făcutul. Brânza e şi bănoasă, acum se dă cu
