Dependent de ştiri mai ceva ca un drogat de priza de cocaină, la o jumătate de oră de lucru la BAR (cercetez cea mai plină de învăţăminte perioadă din trecutul românesc pentru anii postdecembrişti, cea dintre 1840-1866), deschid tableta şi accesez site-urile de ştiri.
Cum am înzestrarea lecturii rapide, care nu citeşte, ci fotografiază textul, mă pun rapid la curent cu întîmplările de pe scena politică autohtonă, în zdrobitoarea lor majoritate uitate la nivelul vorbelor:
X a zis ceva despre Y; Y îi răspunde lui X; duelul de vorbe goale e comentat, la solicitarea presei, de Z, Î, W şi alte personaje, cele mai multe habar neavînd despre ce s-a spus, dar simţind nevoia să spună şi ele ceva.
În săptămîna care tocmai a trecut, mi-au sărit în ochi mai multe titluri date de televiziuni, site-uri şi bloguri unor texte scurte cum le stă bine textelor de pe Internet şi de pe burtieră.
Crin Antonescu se desparte de Dan Voiculescu!
De la parvenirea sa la şefia PNL şi, mai ales, de la înmugurirea ambiţiei de a fi preşedintele României, Crin Antonescu a fost o simplă marionetă a lui Dan Voiculescu.
În timp ce pînă şi Victor Ponta, intuind potenţialul de compromitere întruchipat de apropierea de Dan Voiculescu, a dat semne de detaşare de acest personaj controversat, Crin Antonescu nu numai că n-a schiţat nici măcar un semn de întrebare la actele dubioase produse de Dan Voiculescu, dar, mai mult, i-a luat de fiecare dată apărarea.
Şi cînd a fost dovedit în Justiţie ca informator care a făcut poliţie politică.
Şi cînd a fost acuzat de Corupţie.
Şi cînd a fugit din funcţia de parlamentar numai şi numai pentru a evita o sentinţă a ICCJ.
Şi cînd a fost dat în vileag ca implicat în cea mai scandaloasă afacere de şantaj din Istoria presei româneşti din toate timpurile.
