Prima întrevedere din ziua de luni, 2 octombrie 1989 a fost cu Poliana Cristescu (orele 9:20-10:05). Un moment de destindere de începutul săptămânii când, la o cafea, prima doamnă a României îi va fi povestit sfârşitul de săptămână celei pe care şi-o dorise succesoare.
Discuţia cu Emil Bobu (orele 10:20-10:35) putea să însemne transmiterea indicaţiilor pentru programul comisiei lor de cadre din acea zi. Căci a urmat una dintre cele mai lungi şedinţe din an ale triumviratului Elena Ceauşescu, Emil Bobu şi Constantin Radu (orele 10:45-13:00).
După-amiaza a fost consacrată şedinţelor de lucru de la săliţă prezidate de Nicolae Ceauşescu. Prima dintre ele e consemnată în agendă ca fiind pe probleme de chimie (orele 16:15-17:00), cea de-a doua - organigrama Ministerului Metalurgiei (orele 17:15-19:20). Cuvânt greu în stabilirea acelei organigrame l-au avut, desigur, concluziile comisiei de cadre conduse de Elena Ceauşescu. Luni, 2 octombrie s-a decis asupra componenţilor "nomenclaturii 2" din metalurgie. Ştia Tovarăşa că aplica învăţătura lui Stalin?!
Comisia condusă de ea era o "emanaţie" a practicii începute la Kremlin în 1924. Atunci fusese creată o secţie de organizare, verificare şi control pentru nominalizarea cadrelor din aparatul superior de partid, administraţie, guvern, servicii speciale, armată, economie şi cultură. Nu era însă nici acesta o pură invenţie stalinistă, ci un transfer al practicilor cominterniste. Cu deosebirea că la "revoluţionarii de profesie" - expediaţi în cele patru zări cu misiunea revoluţiei mondiale - nu se putea vorbi de privilegii.
Înalţii activişti ai partidului nominalizaţi pe lista 1 (cadre de partid) şi lista 2 (cadre superioare din economie şi celelalte sectoare menţionate) au alcătuit din 1924 încoace casta nomenclaturii. În