Cenzura comunistă găsea atitudini subversive în orice. Dar şi Tudor Gheorghe o căuta cu lumânarea.
Cenzura comunistă găsea atitudini subversive în orice. Dar şi Tudor Gheorghe o căuta cu lumânarea.
Când, student fiind, a luat premiul ATM, înainte de concurs Dina Cocea l-a chemat la ea şi i-a spus: "Dacă vrei să iei premiul, nu spune «După melci»".
Avea dreptate, căci Tudor Gheorghe făcuse din această poezie a lui Ion Barbu, prin interpretare, un poem antisistem.
Antisistem au fost, mai târziu, şi "nevinovatele" poezii "Albatrosul ucis" (Nicolae Labiş), "Dansează ursul românesc" (Mihai Beniuc), poeziile lui Virgil Carianopol, dar mai ales cele ale lui Caragiale, pentru care a şi fost interzis, în 1979 (după premiera spectacolului "Pe-un franc poet").
CHEIA. Afinitatea artistului pentru poezia lui Ion Barbu a fost însă mult mai specială şi mai profundă, ceea ce, de altfel, nici nu se sfieşte s-o mărturisească: "Pentru mine Ion Barbu este unul dintre marile fenomene ale literaturii române. Luciditatea poeziei lui devine fascinantă atunci când începi s-o înţelegi. Iar cheia înţelegerii stă în acest vers: «Castelul tău de gheaţă l-am cunoscut, Gândire!»... Dacă ai înţeles această cheie, poezia lui devine foarte simplă. O profesoară de-aici, de la «Nicolae Bălcescu», a venit odată la mine şi mi-a spus: «Tudore, am ajuns la capitolul Ion Barbu cu copiii de clasa a XI-a. Şi nu ştiu ce să le spun, că e poezie criptică. Nu vii să le vorbeşti tu?». Am luat chitara şi m-am dus la clasă. Apoi, cu chitara în mână, le-am explicat, cântându-le, cât de simplă şi de frumoasă e poezia lui Barbu, de la Riga Crypto până la Joc secund şi Oul dogmatic. Şi ei au înţeles... Muzica descifrează sensurile".
Cenzura comunistă găsea atitudini subversive în orice. Dar şi Tudor Gheorghe o căuta cu lumânarea.
