Nu exista in Romania, in orice ecuatie politica am calcula, mai multa expertiza, viziune si luciditate decit cele propuse acum din afara. O noua falie desparte politichia romaneasca: pro sau contra acordului cu FMI? In cercurile guvernamentale, necesitatea unui nou acord este aproape stabilita. Oficial, va fi cel putin o varianta in care nu se vor mai trage bani efectiv, doar o modalitate de a mentine increderea externa in politicile guvernamentale si de a nu speria cu totul posibilii investitori. In tabara opozitiei, FMI a devenit adversarul revenirii economice a Romaniei. Acordul cu Fondul este considerat „anormal si denaturat", „sinucidere nationala", de catre liderul PSD Victor Ponta, care se declara un admirator al premierului maghiar Viktor Orban. Promisiunea sa explicita este ca, odata ajuns la putere, va scapa poporul roman de pacoste cit ai pocni din degete. Unde-i problema? FMI s-ar face vinovat fata de Romania ca nu a prezis corect cind iesim din criza, ca si cum revenirea economica e un calcul de tip contabil. Dinspre liberali, disparuti cu totul in vacanta, singurul preocupat de banii romanilor, zi si noapte, Dinu Patriciu, ii priveste pe domnii de la FMI ca pe niste tipi care „traiesc intr-o lume teoretica si nu stiu nimic despre economia romaneasca". Patriciu cauta „ca si altii inaintea noastra, o metoda rapida astfel incit sa ii trimitem acasa". Cit adevar e in aceasta viziune? Are Romania alternativa? Un acord sau absenta unui acord cu FMI nu reprezinta, in esenta, ceva care influenteaza in rau economia unei tari. Dar, in lipsa altor finantari mai ieftine, e un sprijin necesar la greu. Cu niste conditii, desigur, care se pot duce in costuri sociale si repercusiuni politice pentru cei care le aplica. Succesul depinde, in cea mai mare masura, de profesionalismul guvernamental. Nimeni nu spune, de pilda, ca succesul programului cu FMI, manageriat si dus