Sudul si nordul Dobrogei sunt extremele care au păstrat intacte puţinele obiceiuri de Anul Nou. Oraşele mari au uitat să mai dea colindători, iar oamenii sunt prea grăbiţi pentru a asculta colindele aşa cum se cuvine. Asta nu îi împiedică pe cei care vin de la nord-vest de Tulcea să ajungă şi în aceste mari oraşe.
Grupurile mari de colindători care ajung la Constanţa sunt din zonele Niculiţel, Valea Teilor, Greci şi Ienisala, adică din Judeţul Tulcea. Specialiştii spun că în acele zone creştinii tulceni au o altă atitudine faţă de biserică, dar şi faţă de tradiţii şi obiceiuri. Oamenii sunt mai ataşaţi faţă de trecut şi de ceea ce făceau bunicii lor.
Părintele Iulian Isbăşoiu care păstoreşte biserica Sfântul Ion din Constanţa a studiat toate aceste obiceiuri de Revelion şi a acceptat să discute despre ele.
"La noi, în Constanţa de regula, oamenii vin la Biserică doar când au nevoie. Avem un grup de oameni care vin în permanenţa, dar şi o migraţie destul de mare. Vin atunci când au un necaz, când au o problemă. În Tulcea ei consideră o datorie firească să fie langă Biserică şi vreau să vă spun că în Tulcea s-au păstrat altfel tradiţiile. Poate şi pentru faptul că trăiesc printre ruşi şi lipoveni care, după cum ştiţi, sunt foarte conservatori. Asta i-a făcut şi pe ei sa fie conservatori la rândul lor", spune preotul Isbăşoiu.
Unul dintre obiceiurile cele mai cunoscute de revelion este Sorcova. Iniţial nu exista o sorcovă cu aspectul celei de astăzi, ci doar nişte renguţe de pomi care se puneau în pământ şi se udau de Sfântul Andrei şi creşteau sau chiar înfloreau până pe 1 ianuarie. Atunci erau folosite la sorcovit.
Obiceiul era unul agrar, iar versurile cântecului care acompaniază acest sorcovit chiar asta scot în relief - urări pentru oamenii care muncesc pe câmp: să aveţi un an bun, să fiţi tare ca piatra, i
