Sărbătorile religioase sunt pentru credincioşi momente sfinte de preamărire a lui Dumnezeu şi de înnoire spirituală. Ele sunt ţinute de oameni, deoarece încă de la creaţie, Dumnezeu le-a sădit în fire predispoziţia de a fi în legătură cu El, adică de a fi o făptură religioasă care caută pe Creatorul său pentru a-l binecuvânta şi a-i întări puterile sale spirituale şi fizice.

Pentru poporul român, sărbătorile principale şi de înaltă simţire spirituală sunt Paştile şi Crăciunul, care în fiecare an sunt întâmpinate cu o negrăită bucurie spirituală. Din cauza secularizării şi a mişcării ateiste care urmărea înlocuirea lor cu nişte obiceiuri omeneşti, cum ar fi serbarea lui Moş Gerilă în loc de Moş Crăciun sau a sărbătorii de primăvară cu nelipsitul iepuraş ca simbol al poftei şi fricii în loc de Sfintele Paşti.

Credincioşii au nevoie de o cunoaştere corectă a semnificaţiei lor religioase, în cadrul sărbătorii Paştilor este prezentă şi jertfirea mielului pascal creată de Dumnezeu la ieşirea evreilor din robia egipteană, când s-a născut un popor ales care să trăiască în libertate.

Această sacrificare a mielului pascal a prefigurat jertfa Mântuitorului de pe Golgota, care a adus eliberarea omenirii din robia păcatului. Sacrificiul mielului pascal a trecut şi la creştini care, în fiecare an de Sfintele Paşti, jertfesc un miel a cărui semnificaţie religioasă cei credincioşi n-o mai cunosc şi se mulţumesc doar să spună că aşa au pomenit că de acest mare praznic să se tăie un animal.

Atât în Vechiul, cât şi Noul Testament este prezentă jertfa mielului pascal, ceea ce denotă şi din acest punct de vedere o legătură firească dintre cele două Testamente.

Sărbătorile religioase sunt pentru credincioşi momente sfinte de preamărire a lui Dumnezeu şi de înnoire spirituală. Ele sunt ţinute de oameni, deoarece încă de la creaţie, Dumnezeu l