"Sa ma pomenesti de 12 ori in 20 de minute arata clar a obsesie! O obsesie usor psihanalizabila...", l-a ironizat Elena Udrea pe Victor Ponta, dupa emisiunea tv in care premierul a afirmat ca "dl. Basescu nu mai are nicio treaba nici cu Romania, vrea sa o faca pe Udrea presedinte".
Si eu cred ca este o chestiune analizabila, dar fara vreo componenta psihotica. Victor Ponta, la randul sau, are dreptate cand spune ca nu este vorba despre o obsesie. Nu este obsesie, este o strategie.
Una care imi aminteste de o replica celebra data de Traian Basescu cand, prin 2007 daca nu ma insel, a fost intrebat cum comenteaza o eventuala candidatura a lui Mircea Geoana la presedintie: "Doamne, adu-l!", a ras Traian Basescu. De ce si-l dorea adversar, s-a vazut in 2009.
Cam asa si cu Elena Udrea. Victor Ponta si-o defineste ca adversar in mod voluntar, o acrediteaza ca principal adversar, pentru ca si-o doreste ca adversar, ii este comoda ca adversar. Pe adversarii de care se teme cu adevarat Victor Ponta nu ii pomeneste si face tot ce poate sa ii tina in afara jocului mediatic cat de mult se poate.
Victor Ponta si Elena Udrea fac parte din aceeasi liga politica. Au acelasi format si de aceea sunt accesibili unul pentru altul: substanta putina, tehnica de comunicare buna, creatii ale unor campanii sustinute de imagine. Sunt, daca vreti, doua vedete tv. Deci se bat cu aceleasi arme.
Pe de alta parte, Elena Udrea are mari vulnerabilitati de imagine. Nu discut aici daca ele sunt justificate sau nu. Sunt insa extrem de usor de folosit. Victor Ponta are de unda sa o apuce, are unde sa o atace, foloseste acelasi arsenal ca domnia sa. Premierul stie ca folosind numele d-nei Udrea, invocand influenta presupusa a domniei sale asupra presedintelui, activeaza niste reactivitati, chiar in electoratul antiUSL.
Ea il face obse
