Foto: Thinkstock Oamenii care poartă ochelari, ochelariştii, sunt pur şi simplu o mulţime uriaşă pentru că, de exemplu, necesitatea ochelarilor cu plus nici nu mai este considerată o boală fiindcă de la 40 de ani este o evoluţie firească a ochiului. După vârsta de 40 de ani este normal ca ochiul să ceară lentile cu plus pentru vederea de aproape. Până la urmă, ochelarii sunt chiar un prilej de cochetărie şi se întâmplă ca mari vedete de la Hollywood să poarte ochelari fără dioptrii numai pentru a fi la modă.
Miopia
Viciile de refracţie includ miopia, hipermetropia şi astigmatismul. Toate viciile de refracţie se moştenesc. Imaginea se formează într-un anumit loc pe retină. Dacă imaginea însă se formează în alt loc, în faţă sau în spatele retinei, asta înseamnă viciu de refracţie. Ochelarii fac o corectură şi aduc imaginea la locul ei pe retină. Este de-a dreptul oportună necesitatea ca orice copil la vârsta de 3-4 ani să fie dus la un control oftalmologic simplu, constând în verificarea acuităţii vizuale prin citirea semnelor de pe panou. Astfel, se pot descoperi la vârstă fragedă vicii de refracţie. Şi, implicit, se trece la purtarea ochelarilor de către copil. Capcana neglijării acestui control este gravă. Dacă micuţul nu vede bine cu un ochi, el nu ştie să spună şi se descurcă cu celălalt ochi. Astfel, pericolul e uriaş, fiindcă ochiul slab se dezobişnuieşte să vadă şi se ajunge la ambliopie.
Peste 6 ani nu se mai poate face nimic şi se rămâne toată viaţa cu un ochi nefuncţional. Şi nu va putea îmbrăţişa o serie de meserii care implică vederea ambilor ochi, cum ar fi: şoferia, milităria, aviaţia etc. Dacă la examinarea obligatorie oftalmologică de la 3 ani se descoperă un viciu de refracţie, copilul poartă ochelari, iar dacă a apucat să i se diminueze vederea la un ochi, el poate fi reeducat prin gimnastica ochiului şi respectivul ochi s
