Pe George Wolters (40 de ani), ciclistul legitimat la CS Mazicon, Revoluţia din 1989 l-a prins în unitatea militară a Stelei, unde au avut loc încleştări crâncene, iar un coleg, rugbistul Radu Durbac, a fost ucis. Dezamăgit de cursul pe care îl luaseră lucrurile, el a emigrat în Germania în 1991, dar nu şi-a renegat dragostea pentru ciclism. Pe George Wolters (40 de ani), ciclistul legitimat la CS Mazicon, Revoluţia din 1989 l-a prins în unitatea militară a Stelei, unde au avut loc încleştări crâncene, iar un coleg, rugbistul Radu Durbac, a fost ucis. Dezamăgit de cursul pe care îl luaseră lucrurile, el a emigrat în Germania în 1991, dar nu şi-a renegat dragostea pentru ciclism.

Ciclistul s-a îndrăgostit de bicicletă la 12 ani, atunci când a primit cadou o semicursieră rusească Sputnik, cu care se întrecea cu copii din cartier, de la mama sa. A făcut primii paşi în ciclism la Steaua, apoi a fost legitimat la CSŞ 1 Bucureşti şi Dinamo, revenind la clubul din Bulevardul Ghencea pentru a-şi satisface stagiul militar. În uniformă l-a prins şi Revoluţia. “A fost un mare ghinion că am fost luat militar chiar atunci. S-a tras mult şi la întâmplare. Am tras şi eu în acea perioadă încordată pentru că dacă nu făceai aces lucru riscai să fii tu cel împuşcat. Rugbistul Radu Durbac a decedat în timp ce păzea unitatea militară a clubului”, lămureşte acesta nervozitatea din acel moment. După evenimentele din 1989, ciclismul a luat-o pe o pantă descendentă, iar Wolters a părăsit Steaua pentru clubul IMGB, dar la scurt timp muncitorii au refuzat să mai finanţeze secţia de profil. “Am încercat să-mi fac o viaţă mai bună prin sport, dar nu am reuşit şi am decis să plec în Germania. De 20 de ani stau la Hamburg, unde lucrez ca technician de aparatură medicală la un spital din localitate. Mă ocup de reparaţii, începând de la paturi hidraulice până la mese de operaţie şi aparatura co