Pitorescul localităţii Vălenii de Munte l-a atras pe profesorul Nicolae Iorga, aflat în căutarea unui adăpost permanent pentru numeroasa sa familie, dar şi a unui mediu prielnic de lucru. Greutăţile materiale, dar şi clima dificilă a Capitalei l-au determinat, în 1907, să-şi cumpere aici o locuinţă. Neobosit, noul secretar general al Ligii Culturale (1908) reuşeşte rapid să inaugureze la Vălenii de Munte tipografia „Neamul Românesc“ (21 mai) şi, foarte important, cursurile de vară (2 iulie). E începutul unei istorii de mai bine de 30 de ani, care suferă o lovitură serioasă în 1940, când e asasinat Iorga, pentru ca, în 1947, comuniştii să facă dispărută cu totul Universitatea Populară pe care o înfiinţase istoricul. Ideea înfiinţării cursurilor de vară i-a încolţit lui Nicolae Iorga în discuţiile purtate la mănăstirea Putna în 1904, la comemorarea a patru secole de la moartea lui Ştefan cel Mare, când a propus construirea unui „azil“ pentru studenţii din diasporă. În 1906, bucovineanul George Tofan vine cu ideea cursurilor „feriale“ desfăşurate într-o mănăstire din Vechiul Regat sau prin conferinţe ţinute în diverse localităţi (Cernăuţi, Suceava, Câmpulung-Moldovenesc). Vizionar, Nicolae Iorga intuieşte rolul acestei instituţii în realizarea unităţii culturale a tuturor românilor ca etapă ce precede obiectivul final, realizarea unităţii politice. Cursurile încep la 2 iulie 1908 cu 50 de „cursanţi“ iar temele dezvoltate de Iorga au fost Istoria românilor şi Istoria literaturii româneşti. Ceilalţi conferenţiari erau Gh. Murgoci, N. Dobrescu, Al. Lapedatu, Şt. Bogdan, V. Bogrea şi D. N. Ciotori. În amintirile sale, bucovineanul Gavril Rotică menţionează participarea a 150 de persoane – 10 bucovineni şi 10 ardeleni şi bănăţeni, printre care preotul Gh. Turbure, alături de elevi, studenţi şi militari, localnici şi cetăţeni prahoveni. În memoriile sale, Iorga îi reţine pe p