Austeritate sau creştere economică? Dilema e deja tranşată. Soluţia optimă: şi una, şi alta. Sub acest aspect, anul de graţie 2012 este, fără îndoială, mai greu decât cel precedent. Fiindcă aceleaşi obiective ca în 2011 - austeritate (cu deosebire sub formă de ajustări de deficit bugetar şi de ajustări ale deficitului contului extern) conjugată cu impulsuri pentru creşterea economică - au de această dată ca fundal două rânduri de alegeri.
O bătălie grea se dă pentru mai mult PIB. Nu-i însă deloc uşor de atins această ţintă atât timp cât multe companii, îndeosebi dintre cele ale statului, cheltuiesc mult, consumă mult iar cifrele de afaceri sunt mici, din această combinaţie neputând rezulta altceva decât o valoare adăugată nesemnificativă. Şi cât timp facturile neachitate de companiile şi instituţiile publice sunt în continuare consistente. Dacă 2009 şi 2010 au fost ani cu "creşteri minus", ceea ce înseamnă că PIB-ul a crescut... sub nivelul zero, în 2011 creşterea plus de 2,5 la sută s-a numărat între cele mai mari din Europa. Deşi, în 2012, nu este aşteptat un record asemănător, sunt totuşi şanse să avem o creştere de peste plus 1 la sută. Aşadar, o "creştere plus", ce va rezulta din două rânduri de eforturi: cel dintâi pentru oprirea căderii economice, după ce primul trimestru s-a încheiat cu un minus de 0,1 la sută, iar al doilea pentru un urcuş de trei trimestre.
O creştere de lungă durată, dincolo de 2012, va fi însă posibilă numai dacă vor fi vitalizate stimulentele muncii. Nu înainte ca din viaţa socială să fie alungată iluzia creşterii câştigurilor din muncă… fără muncă performantă, care continuă să blocheze iniţiativa, efortul constructiv, punerea la lucru a inteligenţei creatoare. Şi nu înainte de a fi pus semnul egal între deciziile aducătoare de profit colectiv şi câştigul individual; şi, desigur, între munca aducătoare de bogăţie col