Astăzi, jumătate din copiii României trăiesc sub pragul sărăciei sau sunt în risc de sărăcie. Cei mai afectaţi sunt copiii de la ţară şi din familii defavorizate. Că vrem sau nu să admitem, sărăcia înseamnă mai puţine oportunităţi, eşec şcolar şi mai mulţi oameni care vor depinde în viitor de ajutorul de la stat, pentru că nu vor avea o meserie. Aşa cum arată un raport recent al UNICEF, într-o analiză a felului în care afectează politica de austeritate copiii, România ocupă ultimul loc - 29 - între statele incluse în clasament. Austeritatea din ultimii ani a lovit puternic în viitorul copiilor României. Dacă vrem să ne punem ţara în ordine, să nu mai fim laterna roşie a fiecărui clasament european al bunăstării şi nivelului de trai, avem datoria să acţionăm acolo unde ştim că efectele acţiunilor noastre pot avea efect maxim în reducerea sărăciei în rândul copiilor. Şi aici vorbesc despre şcoală. Cred cu tărie că ca şcoala românească trebuie să devină cu adevărat un furnizor de egalitate a oportunităţilor. Astăzi aproximativ 100.000 de copii şi adolescenţi între 6 şi 16 ani nu sunt în şcoală. În România, conform Raportului de implementare al Programului Naţional de Reforme pentru perioada 2011 – 2013, din 15 martie 2012, 16,7% din copii părăseau şcoala înainte de a avea o diplomă sau o calificare. Aceştia sunt şomerii de mâine. Dincolo de dimensiunea morală, ei devin un eşec pentru stat – le va fi foarte greu să-şi găsească un loc de muncă, vor avea un salariu cu mult mai mic decât dacă ar fi obţinut cu o diplomă în buzunar şi vor plăti taxe şi impozite mult mai puţine. Statul şi societatea pierd enorm de pe urma acestei nereuşite, de pe urma celor 76% din copiii din mediul rural care nu ajung să termine liceul, de exemplu. Într-un articol din The New York Times din ianuarie 2012, doi profesori universitari de la Columbia University şi Princeton arată care este preţul