Anne Decré, preşedinta Colectivului naufragiaţilor francezi, îşi povesteşte drama, la un an după naufragierea navei Costa Concordia, o navă de croazieră pe care intenţiona să depăşească moartea fratelui său alături de familie, dar care a devenit un coşmar.
Energică şi vorbind cu voce tare, preşedinta Colectivului naufragiaţilor francezi de pe Concordia (360 de membri) îşi prezintă istorisirea. Înainte de dramă, a mai avut una. Cea a morţii fratelui, a cărui absenţă a dorit să o depăşească în familie, dar departe de periferia oraşului Bordeaux (sud-vest), unde trăieşte în această perioadă dificilă.
Seara devreme, "sora mea mai mică dormea" în cabina sa de la Puntea 8, îşi aminteşte femeia în vârstă de 42 de ani. Împreună cu părinţii săi, atunci având vârste de 65 şi 75 de ani, asista la un spectacol de magie în sala de spectacole a navei.
Brusc, pe la ora locală 21.45 (22.45, ora României), simte "un impact" ca un "cutremur". "Se striga peste tot", relatează ea. Luminile se sting, se aprind din nou, în timp ce pe scenă Anne vedea "capul magicianului" livid, care era "cenuşiu, un cenuşiu pe care nu l-am mai cunoscut", povesteşte ea.
"Toată lumea alerga. Ţipa peste tot", spune ea. A urcat cele cinci etaje ca să o găsească pe sora sa. Iluminatul lipsea, exceptând luminile de urgenţă de pe coridoare. În cabină, Anne ilumina cu telefonul mobil.
Împreună cu rudele sale, rămâne pe Puntea 8 "trei sferturi de oră, o oră", spune ea. Îşi aminteşte că a observat, "în apropierea" navei, "o faleză" şi un "cormoran". Nava se scufunda. "Le-am spus părinţilor mei să îşi ia vestele de salvare şi am coborât la Puntea 4. Acolo, panica...", relatează ea. Nava era foarte "înclinată", "exista o mulţime de oameni", precizează ea.
"Am în continuare frică de orice"
Familia Decré a reuşit să se îmbarce pe o şalupă. "«Părinţii mei erau în vârstă» şi
