Născut în 1923 în ţara Zarandului, Petre Moţiu a urmat treptele devenirii – şcoala, liceul, războiul (1943–1945), Institutul Politehnic din Timişoara, căsătoria (1948), apoi a activat în cadrul MAN până în 1983, când a fost trecut în retragere. A început în acelaşi an să-şi urmeze pasiunea pentru Artă, neobosit căutător de frumos. Anul acesta şi-a invitat publicul la a zecea expoziţie personală „Retrospectivă – 90“, spre a marca astfel împlinirea a nouă decenii de viaţă, convins fiind că înainte mult mai este, pentru că, aşa cum mărturisea la vernisaj, „de la pictură nu se iese la pensie“. Şi, am adăuga noi, un luptător de cursă lungă nu dezertează de la viaţă când această pictură a fost şi este înnobilată. Lucrările sale au prim Publicitate it de-a lungul timpului premii, diplome, medalii, întregind colecţii din ţară şi străinătate. Despre creatorul de artă Petru Moţiu s-a scris în mai toate revistele de cultură de la noi din ţară, lucrările sale au fost reproduse în pagini culturale, au ilustrat coperţi de carte, au prins în zvâcnetul liniei chipuri de oameni care vor rămâne în conştiinţa noastră: Eusebiu Camilar, Vasile Parizescu, Spiru Vergulescu, Nicolae G. Iorga, Magda Isanos, Horea Maria, Măriuca şi Vlăduţ (aceştia rămaşi cu chip de copil din 1980 până azi când „învelişul“ pare a fi altul), şi alţii. Lunga serie a lucrărilor de şevalet se constituie din naturi statice în care predomină roşul, galbenul, albastrul – culori primare, care trimit la tricolorul sub care va fi depus cândva jurământ de credinţă patriei oşteanul Petru Moţiu. Peisajele sunt toate atâtea rotiri prin anotimpuri: Malul Roşu, Iarnă albastră pe Valea Lupilor, Liziera roşie, Casă la malul mării, Stâna, Secvenţă la Veneţia, Buteni – Crişul Alb la Zugău şi, cum altfel?, Casa din amintiri, cu ferestruica ei ca un ochi mereu deschis spre timpul vecin cu veşnicia (de un chiar tot