Pentru construcţia Casei Poporului s-au demolat şase biserici importante, sinagogi, Spitalul Brâncovenesc şi cartierul Uranus. Peste 9.000 de clădiri au fost rase de pe faţa pământului pentru ca în locul lor să apară Casa Republicii şi Centrul Civic, la ordinul tovarăşului Nicolae Ceauşescu. Planul urbanistic iniţial cerea demolarea a 7.000 de imobile din centrul Bucureştiului. Pe măsură ce proiectul evolua haotic, având parte de intervenţiile nemiloase ale „primului arhitect al ţării”, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, numărul clădirilor condamnate la moarte a urcat la peste 9.000.
Erau case din cartierele Antim şi Uranus, biserici şi sinagogi, clădiri-monument istoric: Institutul Medico-Legal „Mina Minovici”, Spitalul Brâncovenesc, Stadionul Republicii (pe locul căruia se află acum garajul Casei Poporului) şi multe alte clădiri.
Pisicile Spitalului Brâncovenesc
Spitalul Brâncovenesc, una dintre cele mai importante victime ale sistematizării ceauşişte, a căzut în mai 1984 şi se pare că n-a figurat iniţial printre clădirile condamnate la dispariţie.
Spitalul era inima aşezămintelor brâncoveneşti şi fusese construit între 1835 şi 1838, la dorinţa Saftei Brâncoveanu, fiica Marelui Ban Tudorache Balş. În momentul demolării, aici lucrau cei mai buni medici din Bucureşti. Ei au fost transferaţi, peste noapte, la alte instituţii.
Clădirea avea la intrare avea o scară amplă, de palat, şi conţinea mai multe sculpturi în piatră.
Există mai multe variante privind cauza înscrierii acestei clădiri pe lista neagră a imobilelor. Una dintre legendele vremii, confirmată de poeta Ana Blandiana într-un interviu, susţine că a fost vorba de orgoliul lui Ceauşescu.
Marin Creţu priveşte noile demolări amintindu-şi de trecut
Preşedintele umbla mereu cu cei doi dulăi, Corbu şi Şarona