Criza globală ocupă spaţii largi pe întreaga planetă. Analize serioase arată însă că, la noi, efectele directe sunt încă restrânse. Dar suportăm deja efecte indirecte dintre cele mai dure în toate sectoarele economiei.
Dacă însă ne vom uita hipnotizaţi la drobul de sare, văicărindu-ne că o să ne cadă în cap, va fi posibil ca acest lucru chiar să se întâmple. Şi să ne trezim cu o recesiune severă.
Ar fi dramatic ca 2009 să fie un an de aşteptare. Cred însă că mai degrabă va fi un an de acţiune. Pentru că, dacă nu se va apăsa decisiv pe acceleratorul reformelor structurale, în 2009 şi în anii viitori, orice şansă de relansare economică se va destrăma. Şi spun relansare, pentru că în trimestrul al treilea pare a fi inevitabilă o creştere negativă.
Sigur că am putea să vedem că sunt ridicate mâinile, aşa cum s-a mai întâmplat, în aşteptarea unor soluţii pe care să le aducă timpul. Dar atunci vom pierde, rând pe rând, toate bătăliile importante: şi pentru creştere economică, şi pentru restrângerea şomajului, şi pentru dezinflaţie.
Două argumente, ambele decisive, pot conduce la acţiuni ferme. Primul: convingerea, pe bază de probe certe, că timpul, dacă nu e ajutat cu măsuri optime, nu rezolvă nimic de la sine. Dimpotrivă, agravează şi mai mult lucrurile. Al doilea: s-a epuizat până şi timpul de aşteptare. Aceasta e neşansa ori, poate, şansa României în aceste timpuri grele.
Am putea evita recesiunea în acest an? Răspunsul e da. Numai că şi aici intervin condiţii. Trebuie să vedem cum se va comporta piaţa valutară în cazul în care vor fi presiuni pentru o depreciere accelerată a cursului de schimb; şi probabil că vor fi. Sau cum vom face faţă unui deficit extern care va coborî spre 10 la sută din PIB, dacă această restrângere de deficit va veni dintr-o prea mare reducere a importurilor. Şi, în sfârşit,