Nu au rechizite noi, nu au manuale, nu au banuti de pachet pentru la scoala. Cel mai trist lucru insa pentru copiii sinistrati din satul Stancea, comuna Spantov, este ca atunci cand se intorc de la scoala nu au nici patru pereti intre care sa-si faca temele si sa nu mai tremure noaptea de frig.
Pentru 25 de copii de la Scoala generala nr. 2 din Stancea a sunat clopotelul pentru prima oara. Pentru sase dintre ei a sunat trist: ei inca mai stau in tabara de sinistrati de pe dealul de la marginea satului.
POVESTEA DRUMULUI PANA LA SCOALA. Tabara sinistratilor arata ca un loc parasit. Case incepute, materiale de constructie imprastiate, corturi militare, locuinte modulare aliniate ca paturile de spital, caini pe ulitele prafuite.
Ana si-a imbracat uniforma pregatita cu grija de mama ei, si-a pus un caiet si un pix in ghiozdanul prea mare pentru ea si a pornit spre scoala, la aproape un kilometru de mers pe jos. La fel au pornit inca cinci "boboci", toti gatiti ca de nunta, cu hainele cele mai bune si flori in maini.
"BOBOCI" MATURIZATI. In curtea scolii, bentitele albe si gulerasele imaculate sclipesc in soare, in vreme ce domnul director ii ia cu vorba buna pe micutii sfiosi. Parintii ii dojenesc pe cei care-si uita sireturile deznodate sau nu sunt atenti la ce spune mai-marele scolii. "Copii, noi stim prin ce greutati am trecut, voi poate mai putin, ca sunteti copii, mai mult parintii", aminteste primarul de inundatiile care au lasat fara case in jur de 1.300 de persoane numai in comuna Spantov. Apoi, indeamna copiii sa invete bine, ca satul lor sa nu fie cunoscut doar prin nenorocirea ce s-a abatut asupra lor, ci si prin rezultatele lor.
Teama unor pusti se accentueaza o data ce directorul Petre Mititescu ii invita in salile de clasa. Fratii se agata unul de gatul altuia, ca sa ramana nedespartiti, altii isi apuca strasnic parintii de man
