Legile, fie ele restrictive sau chiar proaste, sunt făcute din perspectiva raţionalităţii şi e foarte greu să previi iraţionalitatea cu instrumentarul raţionalităţii.
Mi-am „preschimbat” (acesta e termenul oficial!), nu demult, permisul de conducere. Cu vizita medicală obligatorie, prevăzută, mai nou, de lege. M-am supus cu înţelegere. O verificare a reflexelor şi aptitudinilor din tinereţe nu strică, în fond, unui şofer care se apropie vertiginos de 45 de ani. Am trecut printr-o multitudine de cabinete, străbătut de emoţii mai mari sau mai mici. Am ajuns şi la ORL – segment medical (alături de Oftalmologie, bineînţeles!) cu rol fundamental, după mintea mea, în păstrarea siguranţei rutiere. Am intrat împreună cu un domn taciturn, ce bătea înspre 60 de ani. Doctoriţa ne-a examinat, pe rând, cu mare atenţie. A stăruit, am avut senzaţia, în studiul urechilor partenerului meu de investigaţii sanitare. Ne-a pus apoi la testul auditiv propriu-zis. S-a depărtat şi a început să şoptească diverse cuvinte, în timp ce asistenta ne astupa, alternativ, urechile. Domnul de aproximativ 60 de ani a produs atunci un neaşteptat moment de stupoare. Doctoriţa (şoptit): „Casă”. Domnul (răstit): „Elicopter”. Doctoriţa (şoptit): „Mâncare”. Domnul (răstit): „Crocodil”. Doctoriţa (şoptit): „Podea”. Domnul (răstit): „Baliză”. Doctoriţa (şoptit): „Spital”. Domnul (răstit): „Hidrocentrală”. Doctoriţa (şoptit): „Soră”. Domnul (răstit): „Mamma Leone”.
Tirul şoaptelor a fost oprit pentru câteva secunde, bănuindu-se, justificat, că individul era pus pe glume proaste. Stupoare din nou însă! Nerealizând faptul că doctoriţa nu mai zicea nimic, omul nostru continua să rostească, răspicat, la intervale regulate, cuvinte dintre cele mai bizare: motan, preot, nebunatic, morişcă, iepure, calamitate, borş etc., etc. „Stimate domn”, începu să strige doamna doctor, pe când asisten