Timpul se opreşte-n loc dincolo de gardurile înalte şi gratiile reci ale închisorii. Tot ce le rămâne deţinuţilor sunt amintirile şi speranţa în a doua şansă. Deţinuţii din Penitenciarul de Maximă Siguranţă Giurgiu visează la libertate ca la o bijuterie rară, extrem de preţioasă.
Unii ştiu exact câte luni, zile şi ore mai au până la momentul în care vor putea respira din nou aerul libertăţii. Vieţaşii se roagă în schimb să primeacă “biletul” către o nouă viaţă după douăzeci de ani de la executarea pedepsei şi să convingă comisia de evaluare că s-au schimbat.
Marius Mantea are 26 şi ani. A primit o condamnare de trei ani pentru aderare la grup infracţional şi falsificare de carduri. În libertate era un grafician apreciat la o companie multinaţională şi absolvent al Facultăţii de Finanţe-Bănci. Viitorul părea să-i surâdă numai că trecutul l-a ajuns din urmă.
“Eu provin din Alexandria, dintr-o familie de nivel economic mediu, mi-am dorit să merg la facultate dar ai mei nu aveau posibilităţi. Le-am spus că voi sta la cămin şi că mă voi angaja ca să mă întreţin. Am fost tentat însă de nişte prieteni şi am intrat în anturaj. Câştigam între 500 şi 1.000 de euro pe săptămână. Am vrut să-mi plătesc chiria şi nevoile şi să mă opresc, dar odată intrat te opreşti mai greu”, povesteşte Marius.
Dorinţă pentru sărbători
Are un an, trei luni şi 17 zile de când este închis şi numără fiecare oră şi zi până în decembrie atunci când urmează să meargă în faţa comisiei şi să primească eliberare condiţionată. Visează ca ajunul Crăciunului să-l găsească acasă lângă familie şi priteni. Timpul trece mult mai repede pentru Marius pentru că are voie să presteze activităţi. Ziua începe la ora 6.00 îşi pregăteşte uneltele şi materialele pentru activităţile gospodăreşti pe care le desfăşoară, merge la masă, şi începe curăţenia în clădirea de birouri.
“Fac curat î
