Ciclul politic 2008 – 2012 înregistrează un veritabil eşec în calendarul implementării noilor coduri. Precipitarea în implementarea noilor coduri poate avea efecte negative asupra sistemului de justiţie şi a justiţiabililor în lipsa: realizării concluziilor studiilor de impact; suplimentării schemelor de personal; asigurării infrastructurii necesare.

Noile coduri – civil, penal, de procedură civilă şi de procedură penală – erau menite să marcheze un ciclu politic, 2008 – 2012, al Guvernului şi al actualului Parlament.

Adoptarea şi implementarea noilor coduri ar fi reprezentat în sine un proiect politic reuşit, proiect ce ar fi trebuit să aibă ca efecte o fluidizare a vieţii sociale şi economice, o creştere a eficienţei justiţiei.

Pe de altă parte, se afirmă că aceste noi coduri sunt o necesitate care este impusă prin Mecanismul de Cooperare şi Verificare instituit în comun acord de România şi Comisia Europeană. Enunţul apare ca fiind unul categoric: Comisia ne cere codurile, aşadar trebuie să le adoptăm şi să le implementăm.

Numai că meandrele sinuoase ale deciziilor politice sau, mai degrabă, lipsa unei viziuni strategice în luarea deciziilor politice fac ca acest proiect politic să eşueze lamentabil, într-o grabă precipitată a executivului şi legislativului în implementarea codurilor pe ultima sută de metri a epuizării ciclului politic 2008 – 2012.

Graba precipitată are cel puţin două explicaţii: decalarea implementării codurilor cu mult peste termenele prevăzute în legile de adoptare a codurilor, ceea ce face ca întregul proiect politic să fie pus sub semnul întrebării de însăşi Comisia Europeană.  Subliniem faptul că nu Comisia Europeană a fost cea care a impus calendarul adoptării şi implementării codurilor, ci Guvernul României în discuţiile pe marginea raporturilor de ţară privind Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Or, scadenţ