Recunosc ca nu mai citisem de mult o carte de Palahniuk. Dupa Fight Club, Supravietuitor, Monstri invizibili si Sufocare, au aparut tot felul de lucruri care m-au tinut departe de cel mai bun ironist al timpurilor postmoderne. Recunosc ca, inainte de Snuff, mi-ar fi placut sa citesc traducerea la Tell-All pentru ca sint un fan al vechiului Hollywood. Un bun cunoscator al Hollywoodului, fie el vechi sau nou (nu stiu daca neaparat fan), este Palahniuk insusi. Cum la fel este si criticul de film Mihai Chirilov, traducatorul cartii. Sint convins ca s-a amuzat citind Snuff, macar pentru pasajele, nu putine, despre lumea filmului. Si ma refer la lumea filmului in acceptiunea sa de arta, nu la lumea filmului "snuff" la care face aluzie scriitorul. O repudiere a pornografiei prin caricaturizare Va mai amintiti de 8 mm, filmul cu Nicolas Cage, de la finele secolului trecut? Acolo, un detectiv particular, interpretat de Cage, era angajat de vaduva unui bogatas sa analizeze veridicitatea unei pelicule care continea nici mai mult nici mai putin decit filmul pornografic al uciderii unei fete. Atunci am auzit pentru prima data de "snuff" si ce inseamna el. Deschizind cartea lui Palahniuk, ma gindeam, este oare ea un fel de replica la filmul amintit? E drept, romanele americanului sint mai tot timpul intunecate, grotesti, populate de fiinte bizare, dar niciodata lipsite de o doza puternica de umor... Intr-adevar, Snuff este un roman despre o lume sordida, poate cea mai sordida dintre toate: cea a industriei pornografice, dar la terminarea lecturii nu simtim socul, poate chiar trauma, care-i insotea pe cei mai multi dintre spectatorii celor 8 mm. Si asta pentru ca Palahniuk, spre deosebire de Andrew Kevin Walker (scenaristul) si Joel Schumacher (regizorul), alege o alta cale de repudiere a pornografiei: nu luind-o in serios, ci caricaturizind-o. Daca domnul Caragiale ar fi scris des