Hasdeu, Stere, Goma Dacă am vrea să simplificăm lucrurile contrariind o seamă de savanţi, de critici sau de istorici literari care vor să despartă - şi bine fac - valorile estetice de cele etice, am spune că Basarabia a dat culturii române trei personalităţi monumentale, definitorii pentru înţelegerea spiritului naţional. Ele sunt bine aşezate în timp: Hasdeu ocupă vremea întemeierii culturii române moderne, vremurile lui Carol I, ale lui Maiorescu şi ale lui Eminescu. Este, prin enciclopedism, monumentalitate, proiecte himerice, în contratimp cu oficialii culturii române; nici Maiorescu şi nici Eminescu nu rămân într-un dialog fericit cu el. Şi nici lumea "de aici" nu-i este suficientă: crede că poate să poarte conversaţii, după o ştiinţă pe care tot el o întemeiază, cu lumea de dincolo. Are rădăcini şi în spaţiul slav, iar partea slavă a devenirii sale trebuie numită fără reţineri, dacă vrem să înţelegem pasiunea pentru originar şi abisal în cercetările sale lingvistice şi religioase. O componentă slavă sincronizată cu timpul revoluţiilor descoperim în formarea şi afirmarea lui Constantin Stere. Prima identitate a sa este de revoluţionar care îşi poate trăi / fructifica exilul. Cu cine a fost, pe cine a întâlnit în Siberia? Dacă Hasdeu îşi face educaţia la Harcov, educaţia lui Stere, înainte de a se împlini la Iaşi, se petrece în Siberia. Cum l-a marcat vremea revoluţiilor pe care a traversat-o? Cum s-a aşezat în Ieşii încă provinciali şi încă toropiţi de inerţiile tradiţiei? A dat un dinamism nou vieţii culturale şi politice, la începutul secolului XX, dar Unirea de la 1 decembrie 1918, sub semnul căreia s-a împlinit şi el, l-a eliminat din toate ecuaţiile postbelice. Nu face închisoare, dar este un exclus din jocurile puterii. Masivul său roman, În preajma revoluţiei, n-a fost citit cu atenţie de prea mulţi critici. Ca şi Hasdeu şi Stere, Goma este un person