Iesenii au plecat invinsi dinainte la Timisoara, chiar daca nu s-a discutat nici un moment despre pierderea premeditata a partidei din Cupa Romaniei. Meci de Cupa la Timisoara, Poli versus Poli, scor 2-1 pentru cine trebuie. Si - vorba poetului - lung prilej de vorbe si de ipoteze pe tema "a fost sau n-a fost?" Ce-a fost, ce n-a fost, desigur, blat! Un articol din ziarul nostru a incercat sa descilceasca hamletiana intrebare, autorul gasind pentru fiecare argument pro replica in oglinda, contra. Si ce bine ar fi ca, precum in majoritatea controverselor, adevarul sa fie, pe undeva pe la mijloc. Cum sa gasim cheia misterului la mijloc, cind dilema este atit de transanta? Totusi, hai sa sapam mai adinc in premisele acestui meci, poate gasim, cumva, aurita cale a mediocritatii.
Primo: Atitudinea fata de Cupa Romaniei. Ca orice club strins la punga si preocupat numai de mentinerea in elita, Politehnica Iasi a tratat Cupa ca un obiectiv de second hand. Important este, in primul rind, campionatul, dar nu ne dam la o parte nici in Cupa. Si uite asa, cu atitudinea asta de mina a doua, Poli a ajuns de doua ori in sferturi, desi nu de putine ori si-a menajat titularii in meciurile din competitia KO pentru confruntarea urmatoare de campionat. Pentru ca nu s-a dat la o parte. Acum, insa, neobisnuitul santaj de pe Bega a facut abordarea cu rezerve a meciului de miercuri aproape imposibila. Imaginati-va blestemele care ar fi cazut pe capul triadei Nichita-Boca-Popa, care si asa nu sint menajati de suporterii mai temperamentali. Cu totul alta, insa, este atitudinea timisorenilor, apasati de o traditie imensa si avizi de trofee. Acum, cind au reusit sa aduca finala la Timisoara, nici nu se gindesc la un show pe "Dan Paltinisanu" fara Poli a lor.
Secondo: Santajul lui Iancu. Din ambele parti s-au auzit aceleasi triluri: Banatul vrea meciul la el acasa si atit, nu cere mai m
