Orice carte a lui David Baldacci este o provocare pentru cititori. Aceştia ştiu de la bun început că lectura îi va solicita la maximum.
Orice carte a lui David Baldacci este o provocare pentru cititori. Aceştia ştiu de la bun început că lectura îi va solicita la maximum. Le va pune sîngele să circule mai vioi. Le va încerca agerimea minţii. Îi va determina, din nou, să se întrebe dacă “teoria conspiraţiei” are sau nu acoperire în faptele din realitate.
Fără să fie unul dintre cele mai bune romane ale sale – etalonul rămîne “Puterea absolută” –, Baldacci propune în “Colecţionarii” o intrigă interesantă şi captivantă. Un funcţionar de la CIA, Roger Seagraves, vinde secrete teroriştilor musulmani, comuniştilor din America de Sud şi dictatorilor din Asia. Evident, contra unor sume de bani exorbitante. Eroul nu are scrupule. Actele sale nu sînt dictate de convingeri politice. Acţionează mînat numai de lăcomie. “Totuşi, calităţile care îl făcuseră atît de formidabil pe terenul de joc îl făcuseră şi periculos de agresiv în afara lui. Dacă putuse să ucidă în toţi aceşti ani, simţea că nu exista nimic ce nu ar fi putut să facă. Şi chiar cînd apăsa pe trăgaci, nu i se părea întru totul că era doar o slujbă.”
Întreaga lui viaţă a fost un ucigaş plătit, un “asasin în linia întîi”, care a executat comenzi ale Guvernului american. A ucis cu sînge rece şi fără să lase urme aproape 60 de oameni incomozi pentru Administraţia SUA. Răsplata pentru faptele sale i s-a părut prea mică. De aceea, a luat jocul pe cont propriu. De fapt, el este un ucigaş din născare. Simte o voluptate intensă cînd glonţul pleacă din puşca lui şi culcă la pămînt o ţintă. Din această pricină, îi este indiferent dacă victima aparţine unei tabere sau alteia. Înainte, ucidea la comandă. Acum, omoară în propriul său interes, pentru a nu fi demascat. Fiindcă
