Despre pensiile private s-a tot scris. Dar nu mă pot abţine. Am auzit deunăzi, fără să vreau, o conversaţie între nişte tineri de 20 şi un pic de ani. Fata îl întreba pe băiat: „auzi, tu ştii ce e cu pensiile astea private? Trebuie să ne înscriem, sau ce?“ „Da, ştiu“, i-a răspuns ferm băiatul. „Până la 1 ianuarie trebuie să ne înscriem la un fond de pensii, că statul nu ne mai dă pensie“. Trecând peste orgoliul masculin, care mai de
Despre pensiile private s-a tot scris. Dar nu mă pot abţine. Am auzit deunăzi, fără să vreau, o conversaţie între nişte tineri de 20 şi un pic de ani. Fata îl întreba pe băiat: „auzi, tu ştii ce e cu pensiile astea private? Trebuie să ne înscriem, sau ce?“ „Da, ştiu“, i-a răspuns ferm băiatul. „Până la 1 ianuarie trebuie să ne înscriem la un fond de pensii, că statul nu ne mai dă pensie“. Trecând peste orgoliul masculin, care mai degrabă inventează decât să-şi admită neştiinţa, situaţia oscilează între ilar şi alarmant. Milioane de oameni vor lua decizii importante pentru viaţa lor în următoarele luni şi mulţi nu par să aibă cea mai vagă idee cum şi de ce.
Statul ar fi avut aici un rol de informare. Oricât de radical liberal aş fi în gândire, admit că e de-a dreptul iresponsabil să nu informezi pe cei în cauză despre ceea ce urmează să li se întâmple. Mai ales că nu au de ales. Însă altceva aş vrea să semnalez. Mediile de informare au explodat de campanii publicitare care mai de care mai deşănţate şi, în esenţă, mincinoase. Spoturi de televiziune ne arată cum ne vom retrage fericiţi în vile cu piscină, în vacanţe la scufundări, în bătrâneţi îmbelşugate. Toate, numai să optăm pentru firma X sau Y.
Hai să facem un pic de aritmetică. Contribuţia la pensia privată se preconizează să ajungă la 6% din salariul mediu. Dacă depunem aceşti bani timp de 30 de ani, cu u
