Din '90 incoace nu am incetat sa ne punem intrebari legate de posibila atitudine a unor personalitati daca destinul le-ar fi permis sa prinda marea schimbare din decembrie '89. Astfel, ne-am intrebat cum s-ar fi purtat Marin Preda. Sau ce ar fi zis Nichita Stanescu. Ar fi avut o atitudine puternic si explicit anticomunista sau ar fi preferat sa joace comedia apolitismului? Ar fi recunoscut ca au facut anumite concesii in timpul regimului defunct? Sau si-ar fi scos in evidenta textele subversive? Evident, findca nu au trait nu vom sti niciodata cum s-ar fi purtat in conditiile libertatii redobandite. Printre acestia se poate numara si un titan precum Constantin Noica. Anul viitor se vor implini doua decenii de la moartea sa. In anii '80 Noica era foarte admirat, iar cartile sale reprezentau adevarate best-seller-uri. Cu alte cuvinte, Noica se vindea ca painea calda. Am uitat ca tratatul sau de ontologie nu putea fi procurat decat cu relatii inalte sau la suprapret? Ceva aproape de necrezut pentru aceste zile cand librariile sunt ticsite de titluri importante si de autori importanti care se vand, dar fara sa fie neaparat un boom. Dupa '90 despre Noica s-au spus multe lucruri deloc placute. S-a mers pana acolo incat s-a vorbit de colaborationismul sau. Prin ce a scris a cautionat regimul si a manifestat o atitudine antioccidentala suparatoare. Daca ar fi fost dupa el, comunismul in varianta ceausista ar fi putut sa dureze mult si bine. Nimic mai inexact decat acreditarea unor asemenea idei. Noica a facut puscarie politica, a suferit, a avut domiciliu fortat, nu a fost un privilegiat al regimului, iar faptul ca dupa ani si ani a reusit sa-si vada publicate cateva lucrari nu are cum sa vina in sprijinul tezei despre complicitatea sa cu puterea de atunci. Pe langa acestea insa, Noica a avut si o coordonata exceptionala a intelepciunii, ceea ce l-a ajutat sa priveasca