Nici n-a-nvatat bine romanul cum se pronunta hypermarket si, iata, Carrefour isi deschide al treilea complex in Bucuresti. Cora, alt gigant din bransa, vine tare din urma. Mall-ul se inmulteste prin Nici n-a-nvatat bine romanul cum se pronunta hypermarket si, iata, Carrefour isi deschide al treilea complex in Bucuresti. Cora, alt gigant din bransa, vine tare din urma. Mall-ul se inmulteste prin sciziparitate: din unul, in acest an se fac doua; in timp ce puzderiei de Metro, Selgros, Billa sau Mega Image le-am pierdut numarul. Desigur, sunt afaceri diferite: unele sunt magazine de lux, altele angrouri cu staif. Ce au in comun aceste temple dedicate comertului? Toate fac profituri bunicele, altfel nu s-ar extinde de la o zi la alta. Templu, templu, dar daca enoriasul ar fi intrat, s-ar fi inchinat in fata preturilor si ar fi sters-o, supermarketurile erau inchise de mult. Or, Carrefour a renuntat la un magazin din Italia ca sa deschida doua in Romania. Sa insemne asta ca romanii o duc mai bine? Castiga atat de mult incat isi permit sa cumpere cu sacul? Si, mai ales, castiga ei de pe urma discounturilor, bonusurilor si reducerilor cu care ii atrag supermagazinele inauntru? Din pacate, "explozia" spatiilor comerciale nu spune nimic despre standardul de viata al romanilor. In Occident, dinamica de profil arata care este puterea de cumparare, cat de multa incredere au consumatorii in economie, cat sunt ei dispusi sa cheltuiasca pentru una sau alta. Cand pornesti de la zero, nu prea poti face comparatii. Romanul nu avea multe de ales: buticul sordid de tabla din fata blocului i-ar fi putut face un discount de maximum 19 la suta, intrucat "patronul" nu prea platea taxe. Cum toneta de tabla trebuia sa produca si spaga pentru primarie, si banii pentru Mercedesul buticarului, preturile se modificau doar in sus. Voiai mai ieftin, te duceai intr-un butic ceva mai mare: la angro.