M-a luat cu frig atunci cand Traian Basescu a laudat-o pe Mona Pivniceru. Cu ocazia remanierii largite a Guvernului Ponta. Cand i-a calcat in picioare pe noii ministri. M-a luat cu frig pentru ca il cunosc pe acest politician. Stiu ce-i poate pielea. Stiu cum isi camufleaza loviturile. Pentru a-si aburi adversarii. Pentru ca asistenta sa atribuie “accidentul” altei parti. Pentru ca pumnul dat in fata copilului sa se transforme in binecuvantare. M-a luat cu frig.

Si am avut dreptate. Traian Basescu face tot ce poate pentru ca Mona Pivniceru sa nu ajunga ministru al Justitiei. Sau, daca ajunge, sa fie intre timp jumulita. Si, daca se poate, parjolita. La stalpul infamiei. Si de ce? Din simplul motiv ca Mona Pivniceru este un om puternic. Dovedit. Chiar in confruntarile cu presedintele de doua ori suspendat. Atunci cand a aparat Justitia de tentativele de acaparare.

Mona Pivniceru este una dintre cele mai inteligente solutii politice identificate de USL. De ce? In primul rand, pentru ca ea nu este inregimentata politic. Ca atare, instalarea ei la portofoliul Justitiei este primul pas pentru realizarea independentei reale a acestei puteri in stat. In al doilea rand, deoarece acest magistrat este atat de pretuit de catre colegi pentru conduita profesionala si morala, incat a fost aleasa drept reprezentanta a lor. In al treilea rand, pentru ca Mona Pivniceru a dovedit, in ultimii ani, ca stie sa se lupte. Si ca nu poate fi intimidata de presedintele – jucator, chiar in conditiile in care acesta o ataca la baioneta. Ca atare, reformele pe care Mona Pivniceru ar urma sa le implementeze, in sensul modernizarii Justitiei si aducerii ei la parametri atat de necesari cetatenilor Romaniei si vizati de Uniunea Europeana, vor fi facute cu hotarare, cu indarjire, cu inteligenta unui profesionist si intr-o maniera inteligibila pentru corpul de judecatori si procurori.