*

Căzut în dizgraţie.

Paralizat de uimire. Gol pe dinăuntru.

Pluteşti pe banda rulantă ca în somn, ca

într-un vis de Diavol

în şoc psihic. Vrei să fii cool, muiat în

lapte de capră în semn de bravură.

Cuvântul începe să-şi încetinească viteza.

E deja timpul să te simţi bătrân

Şi să înveţi ce e cu adevărat mila

viitoarei credinţe în care vei fi târât

fără voie de

liniştea plină de mulţumire a unui

spectacol de salvare.

*

Incantaţie mută. Pact de domesticire. Pregătire de plecare.

Moartea e o altă zi. Victoria trebuie

să aibă creier.

Tu n-ai deloc simţul

dramei. Chiar dacă ai un plan de cucerire al ei,

nu înseamnă că o să-l îndeplineşti.

Protestezi fără vlagă. Nu există joc la

alibi. Duşmanii şi propria paranoie încep să-ţi

ameninţe imperiul. Din când în când

câte o pagină albă îţi aduce aminte de

locuri şi cuvinte cu o presiune imensă. Cauţi

adăpost în degradare cu o

râvnă ce nu trece neobservată. Imprevizibil.

Îngerul nu poate înţelege. Îţi devine un străin pus

pe nelegiuri şi marşuri amare. Ar trebui să înţelegi

de ce îi faci portretul

în culori aşa de rele de muscă.

Portretul lui

devine pe nesimţite portretul tău

în căutarea unei case de neiertat,

pentru lepădarea de ultimul blestem.

*

Faţadă. Un nou filtru cu alibi furtunos. Ruşine.

Liberul arbitru în goană către casa de vis uitată

sub clopot.

Haosul povestind în derivă. Dezalcoolizare

colorată şi plină de melci. Obsesia perfecţiunii

în stil rococo.

Neînduplecarea tâmpă spre care călătoreşti cu un

grup de automatisme la patru ace.

Luna neagră buimacă stinge

cu venin orice sete

de călătorie în timp, mere