Printre liderii PDL este normal să te proclami „reformist", dar, în acelaşi timp, să ai reflexe fanariote. La fel de firesc este să te pretinzi un exponent al schimbării clasei politice, dar să fii de acord cu nepotismul.

Întrebat luni seară la TVR de ce şi-a numit consiliera în funcţia de consul general la Barcelona, în condiţiile în care aceasta nu face parte din Corpul Diplomatic (şi nu a absolvit Institutul Diplomatic), Emil Boc a oferit o explicaţie halucinantă:

„Doctoratul în relaţii internaţionale, experienţa de consilier de stat de mai bine de doi ani de zile, faptul că e specialist în drept sunt argumente mai mult decât suficiente pentru ca (n.r. - Cynthia Curt) să ocupe o poziţie în acest domeniu".

Argumentele premierului pot fi considerate întemeiate. Dar nu aici, în Uniunea Europeană, sau nu acum, în 2011. Emil Boc ar fi trebuit să explice, mai degrabă, de ce sunt făcute „excepţii" de la lege atunci când trebuie promovată o persoană susţinută de la cel mai înalt nivel politic. Asta pentru că în Legea privind Statutul Corpului Diplomatic şi Consular scrie, negru pe alb, că una dintre condiţiile necesare pentru ca o persoană să intre în corpul diplomatic o reprezintă absolvirea Academiei Diplomatice sau promovarea cursului de admitere în Corpul Diplomatic şi Consular al României. Evident, există şi excepţii, după cum a ţinut să ne precizeze Ministerul Afacerilor Externe, condus de Teodor Baconschi:

„Pentru funcţia de şef de misiune diplomatică sau consulară pot fi propuse pentru numire, în mod excepţional, personalităţi ale vieţii publice".

Într-o ţară în care politicienii mint sau încalcă legile cu aceeaşi uşurinţă cu care beau apă, promovarea „peste rând" a consilierei lui Boc poate părea firească. Gestul devine însă de-a dreptul jignitor pentru români dacă ţinem seama de faptul că a fost pus la cale de două persoane care pre