Orchestra Română de Tineret concertează duminică, 8 septembrie, la Sala Palatului, fiind dirijată, de la ora 19.30, de americanul Lawrence Foster.
Interviu realizat de Corina Rădoi
Amintiri frumoase, câteva urme de dezamăgire, un imens pesimism legat de viitorul muzical. Americanul Lawrence Foster revine pe 8 septembrie în festivalul al cărui director artistic a fost la un moment dat (1998). De astă-dată, nu mai dirijează Enescu, a cărei creaţie a promovat-o cu toată forţa şi inspiraţia pe plan mondial. El propune, în schimb, un program Dediu, Brahms, Ravel, un soi de masterclass pentru instrumentiştii Orchestrei Române de Tineret, ansamblul serii. Triunghiul protagonist este completat pe scenă de violonistul Pinchas Zukerman şi de violoncelista Amanda Forsyth.
Ce amintiri păstraţi de la ediţiile anterioare ale Festivalului „George Enescu“?
Îmi amintesc cu plăcere toată acea efervescenţă artistică, toate acele idei minunate care prindeau viaţă în diferite oraşe. De când eu însumi am fost directorul artistic, acest festival a dobândit dimensiuni naţionale, trecând cu mult graniţele Bucureştiului. Acum există un număr mare de evenimente în multe oraşe ale ţării. Şi apoi, întâlnindu-mă la tot pasul cu colegi pe care îi văd pe marile scene ale lumii, conştientizez însemnătatea internaţională a evenimentului. Totul este plin de vitalitate şi de fiecare dată când revin, înţeleg ce public fantastic aveţi în România.
Cum aţi descrie colaborările pe care le-aţi avut de-a lungul anilor cu artiştii români?
Întotdeauna a fost o plăcere. Între cei câţiva artişti români cu care colaborez adesea se numără Silvia Marcovici, Dan Grigore ori Radu Lupu. Sunt unii dintre cei mai mari artişti ai lumii şi de fiecare dată mi-au făcut plăcere colaborările cu ei.
Veţi dirija Orchestra Română de Tineret. Nu este prima oară
