Dumitru Dragomir e fiert. Şef peste un fotbal profesionist de mai mare jena, el era convins că Liga I merită suta de milioane. Atât spera preşedintele LPF să scoată din vânzarea drepturilor de televizare, dar la finele licitaţiei i s-a făcut rău. La propriu. Şi nu pentru că a vândut foarte puţin şi a scos de la televiziuni "doar" vreo 40 de milioane de euro, ci pentru că simţea că scaunul i se clatină. "Mitică înnebunise după licitaţie", a povestit Gigi Becali, şi nu este puţin lucru să-l scoţi pe "Corleone" din minţi. Televiziunile au reuşit. Foarte nervos, el a urlat la avocaţi, s-a certat cu oamenii televiziunilor şi s-a potolit doar când a aflat că mai poate organiza o nouă licitaţie. Şi chiar să ceară mai mulţi bani. Abia în acel moment şi-a revenit cu adevărat şi visa cu ochii deschişi cum o să-i "facă" şi el pe cei din televiziune care l-au "făcut" acum. Dar, din păcate pentru el, Dumitru Dragomir visează frumos. Atât şi nimic mai mult. Pentru că, într-un moment în care criza îşi arată colţii în fiecare zi, să dai 100 de milioane de euro pentru televizarea unor meciuri de fotbal nu e o afacere pentru televiziuni. Este faliment. Dragomir poate să ceară, poate să-şi închipuie că o să fie la fel de frumos ca la precedenta licitaţie, dar este un naiv. Televiziunile nu se mai lasă păcălite a doua oară. Acum au licitat cu măsură, nu s-au mai bătut pe exclusivităţi şi s-au întins doar cât ştiau că le este plapuma. Şi-aşa, multe dintre ele au pierdut milioane şi milioane de euro plătind pentru un fotbal care nu se mai caută, iar beneficiile au fost prea mici pentru nişte investiţii atât de mari. Dragomir susţine că televiziunile au făcut "blat", că s-au înţeles cum să liciteze, dar nu poate dovedi nimic. Oricum, nu contează. Şi dacă s-au înţeles cum să liciteze, şi dacă nu, realitatea este una singură: fotbalul românesc nu se mai vinde. Cu cât acceptă mai repede