Regret că nu am reuşit să ajung la lansarea organizată la Green Hours în cinstea unei noi traduceri din opera scriitoarei Hertha Müller. Mi-ar fi făcut plăcere să evidenţiez şi eu calităţile literare ale acestei scriitoare de limba germană, dincolo de Premiul Nobel care i-a adus prestigiu mondial şi numeroase bombăneli româneşti. Să trecem peste asta. Resentimentele trec, cărţile rămîn. Noul titlu – care nu este chiar de ultimă oră, apare în germană, în 1986 – Omul este un mare fazan pe lume (Editura Humanitas, 2011), tradus impecabil de Corina Bernic – pe zi ce trece se impune ca o bună cunoscătoare a Herthei Müller, nu e chiar simplu să prinzi şpilul şi particularităţile specifice unui autor –, a fost comentat de Simona Kessler, Ioana Grünwald, Marina Constantinescu şi, desigur, de Denisa Comănescu însăşi, în a cărei colecţie-serie-raft a apărut noul op. Avem un roman cu subiect românesc, cu personaje – germane şi româneşti – şi întîmplări din România. Sînt experienţe din anii comunismului românesc, pe care autoarea le-a trăit pe propria piele şi le-a transpus epic cu mijloace extrem de sugestive. Scriitura e fără cusur, pe cît de simplă, pe atît de concisă. Plecarea din ţară – obsesia a mii şi mii de români şi neromâni din anii de dinainte de 1989 – devine un pretext pentru a radiografia o societate în toată mizeria ei. Oameni, fapte, întîmplări – oare mai citeşte cineva, azi, textele unui mare oportunist comunist precum Ilya Ehrenburg? – sînt prinse în insectarul romanului. Tot literatura face un rechizitoriu feroce unui sistem care a ieşit pînă la urmă mai mult basma curată decît a fost condamnat. De meditat. Dacă Humanitas este o editură mare care publică (în general) nume mari/grele, Editura Spandugino, descoperită nu demult, datorită unui volum închinat lui Mihail Manoilescu, se avîntă la rîndul ei în a promova nume de autori cu rezonanţă. Aşa avem la î