Publicaţia Journal de Dimanche a provocat un scandal politic în Franţa când a publicat un sondaj de opinie realizat de Ifop în care, pentru prima oară şefa Frontului Naţional, Marine Le Pen nu figurează. Un alt sondaj realizat miercurea trecută îl plasa pe liderul socialist Francois Hollande în frunte, cu 30,5% din opţiuni, urmat de preşedintele Nicolas Sarkozy, cu 24,% şi Marine Le Pen cu 18,5% în scădere cu un procent faţă de precedentul sondaj.

Duminică, sondajul JDD arăta că dacă Le Pen nu ar candida atunci situaţia s-ar schimba dramatic. Astfel, sondajul demonstrază că în cazul unei eventuale blocări a candidaturii lui Marine Le Pen, principalul beneficiar ar fi Sarkozy (un transfer de 8,5%) în vreme ce Hollande ar lua numai trei procente din „prada'' lepenistă. În felul acesta Sarkozy ar deveni egalul lui Hollande cu 33% şi ar avea asigurat accesul în turul al doilea de scrutin de pe 6 mai. Dar cum poate fi împiedicată Le Pen să candideze.

Democraţie a la francaise

În 1962, când Charles De Gaulle a decis că preşedintele Franţei trebuie ales prin vot direct francezii au pus problema descurajării candidaturilor fanteziste şi a realizării unei preselecţii. Astfel pentru a se califica în cursă, un candidat era obligat să strângă 100 de semnături susţinere (parrainages) din partea altor aleşi, de obicei din partea celor 36.000 de primari câţi are Franţa. În 1976, legea a fost modificată şi numărul de semnături a fost ridicat la 500. Un candidat are la dispoziţie trei săptămâni pentru a strange cele 500 de semnături. După ce numele celor 500 validate de Consiliul Constituţonal şi sunt publicate în Jurnalul Naţional, aspirantul devine în mod oficial candidat la preşedinţie şi primeşte din partea statului un avans de 153.000 de euro pentru campania electorală. În 1981, tatăl lui Marine Le Pen, Jean-Marie nu a putut intra în cursa electorală pentru c