LA MASA Calatorului ii sta bine cu drumul si gazdei cu masa pusa.
Coridorul miroase a vinilin. Dincolo de usa care plange cu scart si-mi zice c-a fost fortata in cateva randuri sa se deschida te miri cui, zabrele din lemn impart tapetul cauciucat in petice inflorate. In relief. Usi maro, stanga, usi maro, dreapta. 415. Imi las camera in urma si, prin holul cu fasoane de bordel vietnamez, cobor in hol. Nu stiu Iancu ce-ar zice azi, dar Jiul asta mie-mi pare ca nu prea curge cum ar trebui.
BON JOUR CUPLET. Domnul Tudor Gheorghe ne asteapta in parcarea hotelului. Vizavi (sau vis-Ã -vis, cum scria pe vremuri pe indicatoarele de pe trotuarul din fata ambasadelor) de Teatrul National. Din Craiova, logic!
"Hai, ca ne-asteapta tata de-o ora!". Urcam in viteza, care pe unde apuca (eu in fata, na!) si ia-ti roatele la spinare. Descoperim America, adica cel mai scurt drum pana la iesirea din oras, ca noua ne-a luat vreo jumaâ de ora, si "bine ati venit in Podari...!". "Tovarasi!", sare Tudor Gheorghe de cum patrundem in intravilan. "Asta scria pana saptamana trecuta! «Bine ati venit in Podari, tovarasi!» Ce fraieri! asta era tot farmecul! Bine ca n-au luat si reclama cu Muzeul RSR!".
La o rascruce, bun loc, oprim. "Bardezi", sta scris alaturi pe un perete. Un bardez, doi bardezi... Ce Dumnezeu or fi aia bardezi!? Daca-i ieftin, iau si eu vreo trei, ca nu se stie cand iti trebuie unuâ si n-ai! "Uite-l si pe mosuâ!", imi incurca planurile (de viitor, evident!) Tudor Gheorghe. De pe bancuta din fata bisericii, domnul Tudor senior, se porneste sprintar catre noi.
"Hai, sa luam ceva din piata ca sa scap mai repede de voi", ne biciuieste (burtile) maestrul (azi, bucatar!).
PE VAL. Manje, manje! (si-anume ce, scrie-n dreapta!) Baui un stropsor de afinata, un stropsor de tuiculita, ba inca si-unuâ de vinisor. Stau in capul mesei. Vizavi, fa