În anul 2002, cînd deschideam Galeria
Luchian 12 cu Expoziţia Tonitza la Balcic, însumînd un număr de cincizeci şi cinci de lucrări, în majoritatea lor tuş pe calc, pictoriţa Eugenia Iftodi, proprietara acestui fond, mi-a încredinţat şi un text memorialistic, explicativ şi analitic privind istoria acestor desene. Între timp, lucrările au mai fost expuse la Muzeul de Artă din Constanţa pentru ca, finalmente, să îmbogăţească, prin donaţie, patrimoniul Muzeului Bruckenthal din Sibiu. Eugenia Iftodi însăşi, care, ca artistă şi ca elevă a lui Tonitza i-a păstrat acestuia un adevărat cult, s-a stins şi ea din viaţă, textul rămînînd un important document de istorie a artei. Îl publicăm acum, atît ca omagiu adus marelui nostru pictor, cît şi ca încercare de a mai atenua cîte ceva din puterea corozivă a uitării care îi paşte pe artişti în imediata lor posteritate. (P. Şuşară)
Aceste cincizeci şi trei desene cu figuri, ca şi cele două file de caiet cu dublul autoportret şi cu măgăruşul, făceau parte dintr-un patrimoniu de optzeci şi opt desene pe pergament şi optzeci şi nouă pagini din două caiete destrămate pe care le-am primit de la maestrul Tonitza, la Iaşi, în anul1937. Mi-a dat culorile de tempera şi paleta lui de aluminiu ca să-i compun personajele, cîte două, trei în cadrul peisajelor, spunîndu-mi că va picta peste ele. Mă îndoiesc că i-au servit vreodată acele ,,compuneri" pe care i le-am prezentat...
La sfîrşitul anului şcolar 1938, cînd am vrut să-i restitui desenele,paleta şi restul culorilor, mi-a spus să le păstrez că-mi ,,vor prinde bine". Nici în 1939, cînd l-am vizitat la Bucureşti, nu a acceptat vreo discuţie despre asta. Vremurile inoportune, ca şi precaritatea existenţei mele, m-au împiedicat să onorez memoria maestrului meu prin publicare şi expunere.
Din patrimoniul iniţial, un singur desen este într-o colecţie privată
